vineri, 7 decembrie 2007

Domnisoara care scrie...

Am toata bunavointa din lume ca sa ma comport civilizat cu semenii mei, dar azi m-am lasat, fara voie, calcata pe coada de o secretara. Femeie cu parul alb, semn ca stie cate ceva despre orasul asta, care ii explica la telefon unei distinse profesoare (careia ii adusesem niste documente ce ii apartineau), ca o cauta "domnisoara care scrie"... Am marait suficient de tare ca, intamplator, ma si cheama intr-un fel anume si ca era mai firesc sa ma intrebe cum, inainte de a vorbi despre mine la telefon ca despre un maidanez... In traducere libera, mi-am pus o pila la respectiva, dar nu m-am putut abtine. Evident ca nu de recunoasterea dumisale am eu nevoie in perioada asta, in care incerc sa ma regasesc, dar e suficienta o vorba aiurea ca sa iti intoarca ziua pe dos... Ieri m-a "binedispus" un ghiolban care lucreaza la CJ, care ma cunoaste bine si care a trecut prin Piata pe langa mine ca pe langa stalp. De ce oare ii bag in seama? Nu e evident ca sunt oameni pe care ar trebui sa-i ignor, cu aceeasi nonsalanta? Putini realizeaza ca un ziarist bun inseamna mai mult decat angajata unui politician, dar nu cred ca o sa-mi bat capul sa le explic eu asta...

Niciun comentariu: