duminică, 9 decembrie 2007

Nu reusesc sa scap de trecut...

Pe vremea liceului, la saritura in lungime, aveam un obicei foarte prost: imi faceam elan cu toata convingerea si in secunda dinaintea sariturii, nu mai dadeam deloc din maini si saream un metru si ceva. Jenant, pentru o adolescenta cu picioare interminabile... Am sentimentul ca si acum fac la fel si nu o data. Imi tot iau avant, imi spun ca am terminat cu trecutul si imi ajunge la ureche cate-o minciuna spusa cu dezinvoltura si iar am pietre de moara la picioare... In plus, aflu ca oameni care imi sunt prieteni, altii de care depind si altii care nici nu vreau sa aud ca mai exista sunt in relatii de prietenie si buna vecinatate, converseaza amical la telefon, context in care ma intreb, deocamdata destul de detasat, daca nu sunt un fel de cobai pentru fiecare dintre ei... Sunt departe de a fi o persoana comuna si chiar ar avea ce studia. Problema e ca eu nu cred ca ma simt bine in insectar si voi incerca sa sar de-acum imediat ce imi iau avant ca lumea. Cine stie, poate ca scap o data pentru totdeauna de trecut!

Niciun comentariu: