miercuri, 26 martie 2008

Un oraş pustiu?

Când v-aţi plimbat ultima dată prin Botoşani după lăsarea întunericului? Eu, sincer, nici nu-mi aduc aminte şi nici nu credeam că o voi face în seara asta. Doamna Vatamanu, de la Secţia de artă a Bibliotecii judeţene, m-a invitat la un vernisaj, la o cafenea... M-am dus la orele 19.00 şi chiar mi-a priit atmosfera rafinată, motiv pentru care am rămas timp de două ore. Despre ce s-a întâmplat la expoziţia Alexandrei Constantin voi scrie mai întâi în ziar şi apoi pe blog, că aşa e civilizat, dar vreau să pomenesc ceva despre cum arată oraşul la 9 seara. Aproape sinistru! Câte un trecător din loc în loc, care nu aveai de unde şti ce intenţii are... După ce mă uitam în toate părţile, îndrăzneam să scot aparatul de fotografiat din buzunar, unde îl ţineam pitit, şi să fotografiez ceea ce merita aşa ceva (exemplele, puţin mai jos). Deşi am venit de pe strada Iorga până pe Calea Naţională, n-am văzut picior de poliţist, comunitar sau de ăla de pe vremuri. Nimic, nici o uniformă! Oare când ies la patrulat? Doar ziua, în amiaza mare? Atunci mersi, n-am nevoie de ei... Bine că am ajuns teafără acasă... Să nu uit, expoziţia mai rămâne două săptămâni la Cafeneaua Wenge, pe strada Iorga. Merită să poposiţi prin zonă, e un spaţiu civilizat şi elegant şi, în perioada asta, şi cu rol de galerie de artă... E cazul să mai ieşim şi noi din tipare şi nu pentru că ne indică cineva, ci pentru că aşa simţim... Se va întâmpla, o dată ca niciodată, şi asta... Numai că, acum mă duc la culcare...Noapte bună tuturor, oriunde aţi fi, vorba protagonistului din "Midnight Caller"...

Niciun comentariu: