miercuri, 9 aprilie 2008

Life...

Mama a fost la un pas de moarte luni. Fibrilaţii, puls 166 şi tot tacâmul. Iar mie mi-a spus abia azi, când e afară de orice pericol. Iar eu îmi bat capul cu mulţi oameni care nu mă înţeleg, care îmi mănâncă zilele, şi mă întreb, tot mai des, cât voi mai rămâne în Botoşani... Când viaţa celor apropiaţi, de fapt, e lucrul care contează cel mai mult... Poate singurul...

Niciun comentariu: