luni, 21 aprilie 2008

Vremuri de bejenie

De Sărbători sensibilităţile tuturor sunt modificate… Ne vrem mai buni, mai senini, mai împliniţi… Şi poate că unii dintre noi chiar reuşesc.
Cu siguranţă vine momentul în care ne gîndim la trecut, mintea oboseşte în a cotrobăi, amintiri fugare ne bîntuie, figuri pe care le credeam adormite răsar, modificate, ca un fum albăstrui ce ni se prelinge în suflet. Mai mult ca oricînd, cei dragi şi plecaţi de aici, în cele ţări, sunt lîngă noi, ori, nu mai ştiu, poate că puterea gîndului nostru îi face sa revină…
Au plecat cu inima strînsă, cu mintea liberă, cu sufletul deschis… Au plecat să caute o lume în care să nu mai aibă de îndurat ură, dispreţ, prostie, indiferenţă, sărăcie, nonvaloare, animalitate, mizerie… Au plecat pentru că au făcut un calcul şi au văzut că viaţa e prea scurtă ca să încapă toate astea plus celelalte…
Acolo unde sunt prietenii noştri, toţi ai noştri, acolo suntem şi noi, cei rămaşi acasă! Căci, iată, inimile lor bat cu putere cînd ştiu că noi nu i-am uitat, că singurul dar care ne-a mai rămas nouă, celor de aici, e poate, solidaritatea.
Cu puterea gîndului vă chemăm la bucurie, pe voi toţi, cei care sunteţi departe, şi ne rugăm să se îndure cineva şi de ţara asta, să o scoată din vîrtejul în care a intrat…
Elenaagachi’s Weblog

În alte ţări oamenii încă mai ştiu să zâmbească, să se bucure de fiecare zi, chiar dacă e una obişnuită, să spere în orice clipă într-o întorsătură favorabilă, chiar şi când le merge prost… Noi ne-am transformat într-un fel de naţie “şacalizată”, în orice clipă cineva fiind posibil “să-ţi sară la gât”, chiar şi fără motiv… Nici daniile din perioada asta nu mai înseamnă nimic. Vezi cum mai marilor zilei le scapă ceva printre degete obligatoriu cu camerele de luat vederi după ei, fără să le pese, vreo secundă, de cei pe care i-au ales angajaţii ca să dea bine în poză cu viitorii aleşi… Românii sunt într-o goană continuă după ceva. După bani, după Putere, după glorie. Nu după prietenie adevărată, nu după tihnă şi mulţumire sufletească. Vor mereu ceva ce nu au. Până şi în noaptea de Înviere merg la biserică pentru că aşa face toată lumea. Şi eventual, ca să vadă vecinii ce haine noi şi-au luat… Ne dezumanizăm, din ce în ce mai tare şi asta e grav. Scriam cândva despre bucuriile simple ale vieţii… Cred că ar fi timpul să ne întoarcem la ele…

Carmen Moraru

Niciun comentariu: