luni, 14 iulie 2008

Ţara indolenţei

Începe să nu mă mai mire faptul că trăiesc într-o ţară în care mai totul merge aiurea. Starea de fapt are la bază şi corupţia la nivel înalt, dar şi lucrurile mărunte, ce ţin de indolenţă şi balcanismul semenilor noştri. Spre exemplificare, pot scrie ce episod am servit în dimineaţa asta, în piaţa centrală din Botoşani. Pisica mea cea mică m-a miorlăit toată noaptea, din raţiuni de călduri, aşa că la prima oră am fugit la farmacia veterinară, pentru a-i lua un antidot. Deşi programul era de la 7.00 - 17.00, pe la 8.00 uşa era bine mersi închisă. Am întrebat prin jur ce ştiu de farmacistă şi mi s-a spus că e... la cumpărături. Am încercat la structurile similare, unde nu am găsit ce căutam, aşa că am stat la uşă, pe ceas, 25 de minute. În timp ce, agasată, îi povesteam unei cunoştinţe de ce stau eu ca prostul în zonă, a apărut preopinenta cu sacoşele pline de cumpărături. Şi dă-i, şi combate, până m-a făcut albie de porci. Adică cum, ea trebuie să moară de foame, nu are voie să meargă la cumpărături? Ba da, stimată doamnă, dar nu în timpul programului! Pentru că şi eu şi alţii, ne-am mâncat timpul stându-ţi pe la uşi şi de, suntem în Capitalism, perioadă în care "The time is money". Evident, cea care am plecat spăşită de acolo am fost eu, pentru că nu am structură de mahalagioaică şi nu puteam face faţă debitului verbal al cucoanei. Mi-am promis că nu voi mai cumpăra nimic de la respectiva farmacie, dar e nevoie de mult mai mult pentru ca lucrurile în ţara asta să intre în normalitate.

Niciun comentariu: