sâmbătă, 16 august 2008

Experimente

Am scris, nu o dată, despre acţiunile umanitare. Le faci, cu o singură condiţie: dacă şi crezi în ele! Dacă, în schimb, te gândeşti cum poţi obţine capital maxim de imagine din durerea unor semeni, atunci garantat totul va fi un mare fâs. Am trecut şi azi, razant, când veneam de la plajă, pe lângă un eveniment creat în scop umanitar. La mare distanţă temporală de inundaţii şi într-o locaţie proastă, pentru că am testat şi eu o dată parcul la un târg de jucării şi mi-au plecat negustorii cu jucăriile acasă... Pe o căldură ucigătoare (nici eu nu ştiu ce am căutat la plajă!), context în care în jur erau o mână de oameni. Lucrurile importante în viaţă se fac rapid. Dacă eşti lider peste un grup de oameni, fie ei şi copiii, le propui dimineaţă să facă donaţii pentru micuţii necăjiţi de la ţară, iar a doua zi, cel târziu, duci lucrurile adunate destinatarului. Nu stai, şi-o lungeşti, şi chemi şi presa să-ţi fie alături, şi tot aşa până nu mai ştii de ce ai început o treabă şi unde anume trebuie să ajungi. Nu pot spune decât: un nou experiment ratat!

Niciun comentariu: