joi, 28 august 2008

Starea şcolilor botoşănene, la început de drum


În secolul XIX, şcolile se adăposteau în casele localnicilor, în lăcaşuri uşor de demolat chiar şi de animalele satului, dotările fiind, ades, inexistente.
Şi-n mileniul trei, la vreme de vară, încă se mai vorbeşte despre lipsa fondurilor pentru pregătirea şcolilor în vederea noului an şcolar. Numai că acum sunt şcoli la fiecare pas, unele moderne de-a binelea. Cu totul altă făină se măcina atunci când învăţământul pornea, copăcel, la drum pe aceste meleaguri.
Din lucrarea Pagini din istoria învăţământului botoşănean, scrisă de Ştefan Ciubotaru în 1987, aflăm că pe 1 septembrie 1865, când s-a pus în aplicare Legea instrucţiunii, baza materială a şcolii primare era inexistentă. Întrucât în nici un sat nu exista un local special pentru şcoală, soluţia la care s-a recurs a constat în închirierea unor case, sau numai a unor încăperi. Soluţie realmente de compromis, pentru că la ţară, pe atunci, casele erau compuse dintr-o singură cameră şi o tindă. Mai mult, satul ţăranilor clăcaşi avea şi multe bordeie, în care oamenii locuiau de-a valma cu animalele.
Continuarea, pe http://rememberbotosani.blogspot.com/2012/01/starea-scolilor-botosanene-la-inceput.html

Niciun comentariu: