miercuri, 24 septembrie 2008

Cernăuţi, by day and by night

Avem un talent deosebit de a căuta şi de a visa mereu la ceea ce ne e inaccesibil. Hawaii reprezintă, pentru mulţi români, un paradis în care ştiu sigur că nu vor păşi niciodată. Pot, în schimb, să meargă pe Insula Thasos, unde am ajuns astă vară, care e tot un paradis pe pământ - numai că pentru toate buzunarele. Roma, Viena sau Paris sunt de asemeni destinaţii scumpe, pe care nu şi le permit trăitorii de rând de pe aceste meleaguri. Şi totuşi, nu ştiu cât de bine le-ar fi dacă ar ajunge acolo. Depinde cine îţi este alături, cum e vremea, dacă nu te chinuie vreo măsea... Un exemplu mai mult decât concludent e faimosul meu sejur în Emiratele Arabe, unde am trăit 10 zile într-un lux ostentativ şi unde m-am simţit stingheră de-a binelea... Ziua de ieri, în schimb, petrecută la Cernăuţi, a fost una perfectă. Le mulţumesc pentru asta lui Anatolii, Nicolettei, Liliei, şi celor trei Natalii... Venită pentru a pune la punct detaliile celei de-a doua etape a Proiectului "Pe urmele lui Eminescu, pe jos", am avut cazare la internatul Universităţii, mulţumită Nicolettei Holovach. Având astfel, pentru prima dată, o zi întreagă la dispoziţie, am putut să văd oraşul "by day and by night". Absolut superb! Ziua plin de viaţă, cu sute de lucrători care îi aranjau look-ul pentru sărbătorirea celor şase secole de viaţă, din octombrie. Iar la lăsarea întunericului parcă am păşit în altă lume... Colaboratorii mei ucraineni, după ce am "devorat" o pizza gigantică, mi-au propus să ne plimbăm prin Cernăuţi... Şi am pornit, cu toţii, printr-un oraş prin care puţini mai făceau acelaşi lucru... Multă linişte, oameni civilizaţi şi spoturi luminoase dispuse inteligent, pentru a pune în valoare statuile din firidele clădirilor şi superbele detalii arhitectonice. Într-o piaţă, pe un perete de zeci de metri pătraţi, se odihnea actul de atestare documentară al localităţii, în vecinătate fiind o imagine a Cernăuţiului "din Cosmos", după cum mi-au spus, mândri, prietenii mei. Am păşit pe "stelele" luminoase din trotuar, în care erau trecute numele celor ce au meritat recunoştinţa semenilor lor, am văzut clădirea în care a învăţat Eminescu, am aflat ce gust are berea cu gust de cireşe, m-am plimbat cu autobuzul miniatural care părea de epocă... Totul împreună cu oameni care m-au primit cu o reală căldură pe care, din păcate, nu o remarc prea des în propriul meu oraş... Ce să mai spun de borşul de sfeclă, făcut de Natalia şi de Lilia la cămin?... Era aşa de bun că am mâncat două porţii şi m-aş bucura dacă mi-ar ieşi şi mie la fel acasă... Sunt clipe unice în viaţă, pe care chiar merită să le ţii minte. "Cernăuţi, by day and by night", o zi cât o viaţă de om...

Niciun comentariu: