duminică, 5 octombrie 2008

Patru spectacole, patru repere existenţiale şi o idee

În decursul existenţei, am văzut puţine spectacole ale Teatrului "Naţional" şi asta pentru că nu am locuit niciodată în Bucureşti (nici nu mi-aş fi dorit, Doamne Fereşte!). Primul a fost "Oameni şi şoareci", cu Florin Piersic în rolul principal, cu care m-am întâlnit când eram copil, pe litoral. A urmat "Zbor deasupra unui cuib de cuci", cu un Costel Constantin debordant (într-o excursie de-o zi în Capitală, organizată de întreprinderea din Câmpina, unde lucram). Prin 2002, o nouă întâlnire, cu "Leul în iarnă", când am ajuns la Bucureşti pe post de însoţitor al Dragobetelui pe care îl creasem. Ultimul spectacol a fost "Noiembrie", jucat în seara aceasta pe scena teatrului botoşănean de actorii Naţionalului. Olga Tudorache m-a impresionat, dar uluitor mi s-a părut rolul lui George Motoi, de o naturaleţe rar întâlnită. Şi spectacolul în sine m-a impresionat, finalul lui prinzându-mă cu lacrimi în ochi. Şi cu un gând: ce-ar fi dacă aş încerca să scriu un roman? Oare sunt în stare? Sunt multe lucruri care mi s-au întâmplat în viaţă, şi unele "bat filmul", cum se spune. Nu pot afla răspunsul decât dacă încerc. Concediu pentru creaţie oare nu se dă? Aşa, cam de lungimea unuia de maternitate şi, evident, plătit!

Niciun comentariu: