sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Survivors

Va urma o perioadă extrem de dificilă, la noi ca şi în restul lumii, în care cuvântul de ordine va fi supravieţuirea. Cu riscul de a culege înjurături, grevele ce se anunţă pentru mijlocul acestei luni mi se par hilare. Dacă şi-a imaginat cineva că noi suntem scutiţi de criza mondială, înseamnă că e de o naivitate ce merită tratată. A ajuns şi la noi, sute de oameni - spre o mie - primind preaviz în Botoşani. Şi e doar începutul. Ca să ieşi acum în stradă ca să ceri salarii mai mari mi se pare o pierdere de vreme, numai bună pentru ogoit orgoliile unor lideri sindicali. Pentru că pentru cei ce-i reprezintă, nu va folosi la nimic. Sacul bugetar e gol, cheltuit pe tot felul de aiureli de tip clientelar, datoria externă e cât casa, iar cei ce ne creditau nu stau nici ei pe roze.
Eu am prins vremuri în care nu am luat salariul timp de trei luni şi am supravieţuit mulţumită mamei, dar nu ştiu dacă şi cei ce cer, mereu, noi drepturi, cunosc cum e să traversezi astfel de perioade. E posibil să vină timpuri în care ieşitul în stradă să fie pentru păstrarea locului de muncă, pentru un minim de decenţă existenţial, Dumnezeu ştie, poate chiar, paradoxal, pentru stabilitate socială. Bine ar fi, cum au avansat unii, să fie vorba de o criză ce ţine doar nouă luni, numai că prevăd o austeritate pe termen lung.
Trăim, de prea multă vreme, încurajând consumul şi nu producţia, mult trâmbiţata creştere economică fiind o fantasmagorie. L-am auzit aseara pe Cristian Tudor Popescu vorbind despre germanii care au reînceput să citească opera de căpătâi a lui Marx, să facă pelerinaje în oraşul lui natal... Să fie vorba de un început de descompunere al unui capitalism care a scăpat de sub control? Cel din România, cel puţin, seamănă cu o formă de jaf la drumul mare, favorurile şi banii aferenţi împărţindu-se doar în zona de vârf, unde "se fierbe piatră scumpă". "Prostimea", ca să nu folosesc alt termen, e la căpşuni sau la "grijit" bătrâni, prin Italia...
Să fie oare, posibil, să mai schimbăm o dată orânduirea? Cale de întoarcere nu mai există, pentru că, mulţumită Internetului, informaţia nu mai poate fi blocată şi comunismul din spatele graniţelor închise, dinainte de '89, nu va reînvia... Poate într-o variantă nouă?! E greu de dat un pronostic acum. Important e, în aceste vremuri, să supravieţuim. Să ne asigurăm minimul existenţial, mintea teafără şi să aşteptăm să treacă taifunul declinului financiar mondial.
Îmi vine şi să râd când mă gândesc că tocmai am intrat în campanie electorală. Oare ce ni se poate promite? Luna de pe cer, ce este într-o eclipsă pe termen lung, la fel ca şi omenirea?...

Niciun comentariu: