luni, 2 februarie 2009

Peste un deceniu, România riscă să rămână fără rezerve de gaze naturale

* Speranţa de prelungire a „termenului” stă în zăcămintele neexploatate *
Încă din vara anului 2007, Business Standard anunţa că ţara noastră va rămâne în 2022 fără gaze, calculele analiştilor economici arătând ca zăcămintele exploatate acum de Petrom, Romgaz şi celelalte companii sunt într-o fază avansată de epuizare.
Conform aceleiaşi publicaţii, producţia internă de gaze naturale este dominată de doi mari jucători - Petrom, companie controlată de OMV din Aus¬tria şi Romgaz, aflată în portofoliul statului român, cărora li se adaugă alte patru companii, cu capital străin, ce împart “felii mici”: Amromco, Wintershall Medias, Falcon Oil&Gas şi Toreador. La nivelul distribuţiei, piaţa este împărţită între mai multe companii, cele mai mari fiind fostele Distrigazuri, actualmente Distrigaz Sud - intrata în portfoliul francezilor de la Gaz de France, şi E.ON Gaz România, deţinută de nemţii de la E.ON Ruhrgas. Ariile celor două companii sunt delimitate foarte clar. Distrigaz Sud furnizează gaz judeţelor din sudul României, iar E.ON Gaz în marea parte a judeţelor din ţară. Conform strategiei energetice elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, zăcămintele de gaze ale Romaniei erau estimate la 184,1 miliarde de metri cubi, ceea ce înseamnă că, raportat la actuala producţie de gaze, aceste rezerve se vor epuiza până în 2022.
Speranţa, zăcămintele nevalorificate
În primăvara lui 2005, la Congresul român de petrol şi gaze organizat la Bucureşti, se anunţa onorantul fapt că România a fost prima ţară producătoare de petrol din lume, înregistrând din 1857 până în anul congresului o producţie de 715 milioane tone de ţiţei şi 1070 miliarde m.c. de gaze naturale. “Structurile petroliere şi gazeifere româneşti sunt în general de dimensiuni mici sau medii, dar foarte numeroase, aproximativ 500. După unii cercetători, au rămas în subsolul ţării încă 30-40% acumulări de petrol şi gaze neidentificate, procentaj raportat la totalul zăcămintelor explorate şi exploatate, care fac obiectul cercetărilor, în diferite regiuni ale ţării şi în Platoul Mării Negre. În ultimii ani s-au executat lucrări de explorare pentru petrol şi gaze, pe baza unor acorduri legale, în valoare de peste 400 mil. USD, din care companiile străine au investit peste 250 mil. USD” (Congresul român de petrol şi gaze, Bucureşti, 2005).
În vara anului trecut şi Cotidianul “Gândul” făcea vorbire despre “rezerve dovedite” ale ţării noastre, ajunse la un cuantum de 150 miliarde metri cubi, dar şi la extrem de necesarele reserve, încă incerte. "Este posibil să mai avem o rezervă de aproape 100 miliarde de metri cubi de gaze", declara Mihai Silviu German, director general adjunct în cadrul ANRM, citat de “Gândul”. Dacă se va dovedi că această rezervă există, înseamnă că mai putem vorbi de gaz românesc 20 de ani de aici încolo. În prezent, gazul extras din ţară asigură 60-70% din consumul intern, restul fiind importat de la ruşi. Din cauza epuizării naturale a resurselor interne, România va fi nevoită să cumpere din ce în ce mai mult de afară, evident la preţuri în continuă creştere.
Cei doi mari operatori nutresc speranţa că resursele interne sunt mult mai mari decât cele estimate de ANRM. Mariana Gheorghe, director general executiv Petrom, declara în “Gândul” că “dacă Mol (compania petrolieră din Ungaria, n.r.) a descoperit zăcăminte în Columbia unde nimeni nu credea, nu văd de ce nu am descoperi alte zăcăminte în România”. În 2007, Petrom a anunţat că a descoperit lângă Focşani unul dintre cele mai importante zăcăminte de gaze de după 1990.
Cea mai mare descoperire a fost făcută la Sighişoara, în 2003, de către Romgaz şi Wintershall AG, companie de petrol şi gaze din Germania. În 2006, o ştire din Ungaria a făcut destul de multă vâlvă în România. Compania canadiană Falcon Oil and Gas a găsit rezerve importante de gaze naturale în zona localităţii Mako, aflată la câţiva kilometri de graniţa cu ţara noastră. În bazinul Nădlac, aflat în apropierea acelui perimetru, dreptul de exploatare îl deţine Carpathian Energy Companie Petroliferă, societate cu capital canadian. Până în 2004, perimetrul a fost exploatat de Petrom.
Gaze naturale stocate în cavităţile saline
România dispune de un potenţial important, încă nevalorificat, dar pe care investitorii cu experienţă îl vizează: stocarea gazelor naturale în cavităţile saline. Primii care au intuit importanţa acestui potenţial şi care au marşat pe ideea dezvoltării unor capacităţi de stocare a gazelor în cavităţi saline sunt francezii de la Gaz de France (GdF). Tatonările în această direcţie au început încă din anul 1998, când, în colaborare cu Societatea Naţională a Sării, Salrom, şi cu societatea Romgaz, GdF a realizat un studiu de fezabilitate privind posibilităţile de stocare a gazelor naturale în cavităţi saline. Studiul, explică Andrei Minciunescu, director tehnic al Salrom, citat de “Capital”, a inventariat toate cavităţile saline aparţinând societăţii: „Analiza a evidenţiat că singurul zăcământ de sare, din cele existente în România, cu caracteristici optime pentru stocarea gazului natural, este cel de la Ocna Mureş, judeţul Alba, care se află la o adâncime
de peste 10.000 de metri“, a precizat Minciunescu. Restul zăcămintelor analizate s-a dovedit a nu îndeplini condiţiile de siguranţă necesare pentru stocarea gazelor, în principal din cauză că prezentau fisuri, neetanşeităţi, canale de comunicare între caverne.
La acea dată, estimările studiului au evidenţiat ca necesară o investiţie de 60 milioane de dolari, pentru execuţia, în zăcământul de la Ocna Mureş, a unor cavităţi destinate stocării, cu o capacitate aproximativă de 200 milioane de metri cubi (mc) de gaze naturale.
Demersul de la acea vreme s-a oprit la etapa studiului, dar ideea a revenit în forţă în contextul actual al pieţei gazelor, când se previzionează accentuarea dependenţei de importuri şi menţinerea trendului ascendent al preţului gazelor. Problema siguranţei în aprovizionare, devenită prioritate absolută la nivelul întregii Europe, după criza ruso-ucraineană, şi necesitatea unei flexibilităţi sporite în acoperirea cererii sezoniere de gaze au evidenţiat rolul-cheie al sectorului de înmagazinare. Stocarea în cavităţi saline poate reprezenta o piesă esenţială în securitatea energetică a României.
Alte strategii posibile
Din cauza scăderii rezervelor interne, producătorii de gaze naturale autohtoni au început să-şi îndrepte atenţia spre noi pieţe. Petrom, de exemplu, deja prezent pe piaţa din Kazahstan, vrea să se extindă în Regiunea Caspică, acolo unde vrea să creeze un al doilea centru regional, după România. Pe de altă parte, Romgaz anunţă, conform Business Standard, că intenţionează să intre pe pieţele din Ungaria, Ucraina şi Turcia, căutând parteneriate cu alte companii similare pentru explorare şi exploatare. Companiile mici prezente pe piaţa ro¬mânească urmăresc să valorifice zăcă¬min¬tele la care au renunţat Petrom şi Romgaz. Din 1999 până în prezent, aceste societăţi au investit 10 milioane de dolari în dezvoltarea acestor câmpuri, potrivit oficialilor de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.
La nivelul distribuţiilor, principala preocupare a companiilor este schimbarea reţelelor vechi de conducte. În ceea ce priveşte dezvoltarea, E.ON Gaz România intenţionează să intre pe piaţa de producţie a centralelor termice, pentru a-şi creşte volumul de gaze livrate. Deşi prognozele, din orice unghi le-ai privi, sunt destul de sumbre, România rămâne cel mai mare producător de gaze naturale din Europa Centrală şi de Est. Dacă ţara noastră are o producţie anuală de 12 miliarde de metri cubi de gaze naturale, Bulgaria produce, pe an, 3,1 miliarde metri cubi, Croaţia 2,8 miliarde metri cubi, iar Ungaria 3,1 miliarde metri cubi.
România va avea al treilea mare producător de gaze
Midia Resources SRL va deveni al treilea producător de gaze naturale, după Petrom şi Romgaz, cu o producţie estimată la 1 miliard de metri cubi de gaze naturale pe an şi o cotă de piaţă de circa 10%. Asta după delimitarea platoului continental din Marea Neagră, susţine Mihai German, directorul general adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, citat de NewsIn.
România se judecă la Haga cu Ucraina din 2004 pentru delimitarea platoului continental din Marea Neagră şi stabilirea zonei economice exclusive. "În 3 februarie este aşteptat deznodământul în acest caz, iar rezultatul se cuantifică în resurse energetice: 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale şi zece milioane de tone de petrol, resurse care ar contribui semnificativ la reducerea importului de ţiţei şi gaze naturale ale României, implicit a riscului dat de evoluţia unor factori externi, necontrolabili", a declarat Mihai German.

Niciun comentariu: