joi, 5 martie 2009

De-ale vieţii valuri...

Azi dimineaţă era să înjur un don' colonel. Ne ştim de vreo nouă ani, de pe vremea când lucram în zodia politicului. Ne şi salutăm de câte ori ne vedem pe stradă, uneori mai amabil, alteori mai sec... După vreme, după vremuri, după cum am dormit decunoapte... Ei bine, în dimineaţa asta când intru la Filiala Nevăzătorilor dau peste el. Se uită lung şi întreabă: Da' aici lucrezi? Trecând peste per-tu-ul jignitor, răspund: Da! Şi aici şi în presă. Dar dumneavoastră nu citiţi ziarele? Ba da, dar nu ştiu cum te cheamă... M-am uitat la el şi am plecat în altă încăpere ca să nu-l bag undeva... Bun, nu ştie cum mă cheamă, dar am apărut în cinci emisiuni la Tele M din vara anului trecut până acum (plus reluările!) şi acolo e cu imagine... Iar cum arăt se pare că ştia, din moment ce mă saluta pe stradă... Am realizat cât de teribil te depersonalizezi când reprezinţi pe altcineva şi nu pe tine însuţi. Atât de tare încât şi când ajungi să faci diverse lucruri în nume propriu, şi nu puţine, lumea nu te bagă în seamă. Că nu ştie cum te cheamă...

Niciun comentariu: