marți, 10 martie 2009

Marginalii la o nominalizare

E ştiut şi verificat în timp faptul că orice minune ţine doar trei zile. Ei bine, cam aşa a fost şi cu prima ediţie a "Galei valorilor feminine" de la Botoşani. Am aflat că sunt nominalizată cu 2 săptămâni înainte de eveniment. Le-am spus doar câtorva apropiaţi şi nu am crezut că nominalizarea va rămâne "bătută în cuie" până când am primit invitaţia, cu doar 3 zile înainte de gală. Mult mai mult m-am ocupat de nominalizarea Esterei Colesniuc, din partea Filialei Nevăzătorilor Botoşani, a cărei prezentare am scris-o şi am trimis-o municipalităţii cam cu o lună în urmă. Trebuie să recunosc că Gala, în sine, a fost frumoasă şi cred că trebuie s-o felicit pe Ioana Matfeev pentru asta. Am organizat vreme îndelungată evenimente culturale şi am un spirit critic accentuat, dar chiar nu a fost nimic de criticat sâmbătă seara la Teatrul "Eminescu". Totul era dozat cu grijă, a existat alternanţă, lume bună în sală, şampanie în final, ce mai, parcă nu eram la capătul ţării... După, împreună cu Estera şi invitaţii noştri ne-am dus la o pizza şi am sărbătorit succesul. Ei bine, asta a fost partea frumoasă, pentru că au urmat comentariile pe marginea articolelor scrise apoi de colegii mei din media, de genul: "Numai Angela Paveliuc merita, restul nu"; "Ce, astea-s valori?"; "Adevăratele valori stau în umbră, nu urcă pe scenă!" şi altele în ton. Eu am beneficiat chiar de atenţie specială pe "Evenimentul de Botoşani", unde un cititor se întreba "la jurnalism n-aţi găsit pe altcineva, că sunt multe ziariste mai bune decât respectiva CM?" (citez din memorie), iar un altul completa: "o fi avut fata pile...". Interesant e că şi bănuiesc cui aparţin consideraţiile... Deci, care ar fi concluzia? Oamenii cu bun simţ, al cărui obraz nu e încă precum tovalul, e posibil să nu mai accepte o "nămolire" de genul ăsta. Una, din raţiuni pe care nu le disec acum, numărul celor care m-au felicitat e infim. Au făcut-o prietenii, mama, câţiva colaboratori şi mai degrabă cei de la nevăzători. În contrapartidă, am aflat că de fapt n-ar fi mare lucru de capul meu, că sunt multe colege mai bune ca mine, că fără pile nu m-ar fi băgat nimeni în seamă... "Entuziasmant" şi "încurajator" în acelaşi timp. Dar s-a întâmplat între timp şi un lucru extrem de interesant, care chiar echilibrează situaţia. M-a sunat în dimineaţa asta, după vreme îndelungată, Corneliu Filip, jurnalist cu vechi state de serviciu. Ca să-mi "vândă" un pont pentru pagina de învăţământ ce s-a transformat în materialul de fond de mâine, să-mi sugereze o altă temă interesantă pentru aceeaşi pagină şi ca să-mi propună să mergem împreună la un moşulică cu care să discut pentru pagina de Remember. Sunt convinsă că ofertele sunt legate de recenta nominalizare şi chiar dacă ăsta ar fi singurul câştig după ce "minunea a trecut" şi tot ar fi mult. E extrem de important să câştigi încrederea oamenilor, să-i convingi că merită să investească în tine. Acesta e şi motivul pentru care voi persevera. Pentru cei ce cred în mine, nu pentru cei cărora neîmplinirile existenţiale li s-au sedimentat pe undeva pe la ficat... Sau la bilă?

Niciun comentariu: