joi, 26 martie 2009

O afacere de succes!

Astăzi, pe la ora 15, am primit un telefon intempestiv. O domnişoară politicoasă dar care vorbea foarte repede mi-a spus ca are mobilul meu de la un domn pe care îl cunosc şi că mă invită la vreme de seară la nu ştiu ce întrunire. M-am tot gândit dacă să dau sau nu curs invitaţiei şi până la urmă, fiind un om educat, m-am dus. Eu ştiu, să ne fi adunat vreo 40 de persoane, marea majoritate femei... Primul lucru interesant a fost acela că un domn mi-a cerut 5 lei în schimbul unei bucăţi de carton. L-am întrebat de ce şi mi-a explicat că e pentru chiria sălii. Nu aveam în buzunare decât cheile şi telefonul, aşa că nu am contribuit la nicio chirie. Şi chiar dac-aş fi avut bani, tot n-aş fi făcut-o, pentru că nu înţeleg de ce nu era o problemă de competenţa organizatorilor... Mai departe... O doamnă drăguţă şi cu voce egală tot timpul cât ne-a vorbit (care repeta obsedant "da?", ca să se convingă că pricepem ceva din tot ce ni se spune), a început să ne vorbească despre o afacere care ne va schimba viaţa... Am ascultat eu într-o părere până am realizat despre ce e vorba... Nu dau nume, că n-am chef să le fac nici măcar reclamă negativă, dar e vorba despre nişte produse ultrascumpe, cu care a agasat-o bună vreme o prietenă pe mama la Humor, fără vreun succes, însă... Ni s-a spus, suav, cum vom câştiga din ce în ce mai mult, cum ne va trimite firma în sejururi în locaţii de 5 stele şi tot aşa... Mi-a părut rău că nu am avut un aparat de filmat în momentul în care s-au ridicat din sală cei ce urcaseră deja în ierarhia afacerii şi care ne povesteau, numai zâmbet, ce viaţă ca-n filme trăiesc... Că printre ei era şi un preot e partea a doua a poveştiii, că doar şi el e om... M-am uitat lung şi îmi venea să le spun: oameni buni, lumea de-afară, mai ales cea din Botoşani, e cu totul alta... Din ce în ce mai mulţi îşi calculează banii de pâine sau de nişte papuci din bazar când se rup cei vechi, nu dau bani pe produse de firmă şi nici nu stau să-şi fraierească apropiaţii pentru a o face ei... Am plecat repede, pentru că era evident că mă rătăcisem prin zonă... Cine ştie, poate că restul lumii gustase întrunirea, dacă e să mă iau după feţele lor zâmbitoare şi interesate... Şi probabil vor merge şi joia viitoare, când li s-a spus că vor primi şi răspunsuri la potenţialele întrebări, iscate de prezentarea de astăzi... Şi când vor mai plăti, la fel de senin, alţi 5 lei... Cu banii respectivi, mai bine îi cumpăr mâncare lui Şobi. Iar vreme de-o oră, prefer să fac gimnastică, fiindcă se pare că ar cam fi ceva de dat jos...

Niciun comentariu: