sâmbătă, 21 martie 2009

Relache

Am o bună bucată de vreme de când funcţionez ca un robot. Mereu am ceva de făcut, tot timpul creierul trebuie să-mi fie curăţat de rugină, fiindcă am de făcut un lucru sau altul pentru care am nevoie de minte şi nu puţină. Din aceste raţiuni, mi se întâmplă din când în când să mi se facă lehamite şi să mă întreb pentru ce Dumnezeu mă agit atât... Ei bine, în seara asta, vreo 3 ore am fost "scoasă din priză". Au venit pe la mine tinerii mei colaboratori de la "Heartrock", Dan şi Dana, studenţi acum la Iaşi. Am stat toţi trei la poveşti, la o bere cu lămâie şi la un cartof copt şi m-am deconectat de-a binelea. Am realizat că ai nevoie în viaţă şi de prieteni şi că munca non - stop nu e tocmai idealul existenţial... Se mai impune şi câte-un popas, că altfel robotizarea se eternizează...

Niciun comentariu: