duminică, 12 aprilie 2009

America, văzută de la New York

Evident, nu e vorba de propriile mele observaţii, ci de ale verişorului meu cel mai mic, Dan, ce lucrează ca informatician în oraşul amintit şi care ieri a ajuns, după doi ani de trai pe pământul american, într-o vizită fulger pe-acasă. Mă aşteptam să văd un român speriat de criza care a năvălit peste noi tocmai de dincolo de Ocean, dar nici vorbă. Cu vreo 10 kilograme în plus din cauza muncii destul de statice şi a alimentaţiei ce se practică pe la americani, verişorul meu e degajat şi mulţumit de viaţa lui. Reuşeşte un lucru care la noi nu cred că ar funcţiona. Plecat în America printr-o firmă (care îi ia o cotă - parte din salariu dar îi şi găseşte angajamente), întreţine singur întreaga familie, adică soţia şi cei doi copii, ultimul, Alexandru, fiind venit pe lume în America (deci cetăţean american). Întreţinere înseamnă plata unei chirii de 1100 de dolari pentru plata apartamentului cu 3 camere, la care se adaugă utilităţi, mâncare, haine, grădiniţa privată a lui Cezărică, asigurări medicale şi tot tacâmul. În America şi-au cumpărat şi o maşină la mâna a doua, la un preţ absolut convenabil, cu care colindă în week- end-uri statele Americii. Am văzut ieri sute de imagini din locurile pe unde au ajuns, spre marea încântare a adulţilor şi, mai ales, a copiilor. L-am întrebat dacă se gândeşte să se întoarcă în România, sau măcar în Occidentul european. Mi-a răspuns, franc, că le e bine acolo. Probabil, ca peste tot, dacă îţi vezi de treabă, supravieţuieşti, decent, şi în perioade de criză. Văzut de treabă ce înseamnă, la New York, plecat de-acasă dimineaţa devreme, pentru a duce copilul la grădiniţă, întoarcerea acasă fiind seara, pe la 19.30. Programul de lucru e de 8 ore, dar mai e pauza de masă şi drumul, destul lung cu autobuzul, dus - întors. De fapt, nimic nu e simplu pe lumea asta, de ce ar fi altfel la New York. Unde este, totuşi, o altă lume, unde se pare că merită să trăieşti.

Niciun comentariu: