joi, 9 aprilie 2009

Plictiseală mare, Mon cher!

Mi-am adus aminte de bancul cu talibanul care în fiecare zi mai făcea câte-o minunăţie, inclusiv omorât tot satul care îl enerva şi care tot murea de plictiseală în final. Nu ştiu cum, parcă şi mie mi se întâmplă ceva similar. Cu cât fac mai multe, cu atât mă plictisesc mai tare... Doar că eu nu am atacat încă satul...

Niciun comentariu: