vineri, 8 mai 2009

Bucuria de a juca şi de a fi spectator

Ideal, în viaţă, e ca toate lucrurile pe care le faci să-ţi placă. Din fericire, din când în când, toate antagonismele şi barierele dispar şi chiar ajungi să faci lucruri în care crezi şi care-ţi plac. În astfel de momente eşti la un "rendez vous" cu naturaleţea - destul de greu de mimat. În seara asta la Teatrul "Mihai Eminescu", la spectacolul celor de la "Drama Club" (coordonaţi de Elena Agachi), le-am simţit, celor de pe scenă, bucuria de a juca, de a fi în lumina reflectoarelor, iar celor din sală mândria că tinerii actori sunt de-ai lor, de-ai "laurienilor". "Frumoasa fără trup" - un spectacol elaborat, cu o foarte bună coloană sonoră, cu o mişcare scenică suficient de inteligentă şi credibilă pentru a nu mai fi nevoie de decoruri de mucava. Şi, foarte important, lipsit de stridenţe. Multe scene din spectacol erau realmente valoroase, se simţea, privindu-le, cu câtă migală fuseseră "construite". Mă gândesc în special la cea dinspre final, când supravieţuitorii erau atât de contorsionaţi, încât păreau să aibă în meandrele "târâişului" toate dezastrele ce se abătuseră peste Regat, după plecarea fiului de împărat. Lumea zânelor era plină de atemporal, iar "uciderea" prinţului, un veritabil balet. Nu ştiu cine va câştiga festivalul şi poate că nici n-ar trebui să conteze. Bucuria jocului, cea a publicului care stătea inclusiv pe scări depăşesc, în mod normal, orice premiu, de oriunde ar fi el. Să citez, pentru a fi mai explicită, o domnişoară ce se îndrepta spre ieşire - ce se declara convinsă că "Nu-i nimeni ca ATL!"?. Asta contează, să crezi că eşti foarte bun, chiar să fii şi să te bucuri că realizezi ceva deosebit... Dacă mai remarcă şi juriul asta, atunci chiar se ajunge la ideal...

Niciun comentariu: