sâmbătă, 30 mai 2009

Chiar le dă cozonac în loc de pâine celor ce ajung directori?

Am urmărit şi eu în ultima vreme, aşa, din doi în doi, zvârcolirile localnicilor ce şi-au dorit să ajungă directori. Oridecare! Plini, adjuncţi, directori să fie! Au prestat cât au putut în campania electorală, au cotizat la greu, au carnet de culoare potrivită, aşa că au bătut din picior, precum un copil ce n-a primit jucăria de ziua lui: "FUNCŢIA!" Şi li s-a dat, că de, ca în poveste, orice faptă are şi răsplată. Numai că uitându-mă şi la numele celor care au început deja să-şi ocupe scaunele, văd toate "speciile" profesionale: oameni bine pregătiţi, ce vor da randament mai bun decât predecesorii, personaje cenuşii, pentru care vor lucra, ca de obicei, cei din eşalonul II şi III - adică specialiştii apolitici şi indivizi şi individe care n-au nici o treabă cu postul în care s-au căţărat, probabil numai ca să le scrie în CV şi probabil în necrolog (ca să citez un prieten) - director. Au fost şi 3 situaţii lăudabile: Anca Apăvăloaie, Georgeta Creţu şi Daniel Afrăsânei, care, din varii motive, n-au mai vrut sinecurile politice. Nu-mi vine să cred că se întâmplă şi aşa ceva pe meleagurile noastre... Nu ştiu de ce au renunţat ei, dar cred că m-aş oferi să-i lustruiesc o lună întreagă pantofii vreunuia care ar spune: "Mulţumesc, nu vreau funcţia fiindcă nu sunt capabil!". Dar ferita Sfântul să recunoască careva aşa ceva... Eu, ca om cu scaun la cap, mă mai gândesc şi la altceva. Cum Puterea în România se schimbă mai des decât te aştepţi, şefişorilor proaspăt unşi le pot pica pernuţele de sub fund când le e viaţa mai roz, niscaiva controale fiind posibil să-i şi lege dacă au călcat major în străchini. Nu te scuză nimeni dacă spui: "N-am ştiut, ştiţi, sunt cam tolomac, m-a pus partidul acolo...". Sincer, de unii mi-e şi milă, când mă gândesc în ce hal vor fi luaţi peste picior de cei cu care vor veni în contact, în noua funcţie. Dar de fapt, de ce-mi fac griji, au obrazul ca tovalul, sigur ţin la băşcălie...

Niciun comentariu: