vineri, 5 iunie 2009

Viaţa poate fi şi altfel

Am văzut în seara asta pentru a doua oară "Frumoasa fără trup", spectacolul liceenilor de la "Laurian". În absenţa mizei vreunei competiţii, povestea imaginată de Iorga a avut mai mult firesc şi un plus de cursivitate, maniera în care a urmărit-o publicul, parcă fără să răsufle, spunând totul. Realizez că e mai multă emoţie şi mai multă spontaneitate în jocul amatorilor. Ei încă nu au ajuns la rutină, un spectacol nu seamănă cu altul, iar bucuria din final chiar merită împărtăşită. Ce să mai spun de cât e de frumoasă familia din care fac cu toţii parte - adolescenţi şi adulţii care-i au în grijă... După, am fost pe Pietonal, la o terasă, la o bere belgiană şi o discuţie realmente plăcută, cu oameni "open - mind", destul de rari în urbea noastră... Uite-aşa am terminat eu regimul "Oshawa". Cu o bere, plus o îngheţată! Nu de alta, dar era cazul să mă opresc, încă o săptămână şi arătam ca de la Auschwitz!

Niciun comentariu: