sâmbătă, 18 iulie 2009

Deja vu...

Zilele astea, când premierul a anunţat reduceri de 20% la cabinetele demnitarilor, am avut un puternic aer de "Deja vu", pentru că într-o perioadă similară, acum doi ani, primeam şi eu "în dar" un anunţ similar. În ce mă priveşte, paradoxal, a fost vorba de un mare noroc, pentru că era o perioadă în care am mai întâlnit niscaiva mâini întinse şi mi-am aranjat, oarecum, viaţa profesională. Dar ce fac cei de-acum? Îl auzeam pe prefect cum declară, senin, că din cancelaria lui pleacă un om. E, totuşi, o fiinţă vie, nu o piesă pe tabla de şah. Care, la fel ca şi cei din cabinetele ministeriale sau ale primarilor, rămâne pe drumuri în plină criză, cu perspective minime de a-şi mai găsi vreun job onorabil. Pentru că sunt rare situaţiile în care demnitarilor le şi pasă de cei cu care lucrează. N-au decât să se descurce, sau să plece în şomaj... Tare aş vrea să văd şi un personaj din vârful ierarhiei plecând în şomaj, unde îi trimit pe mulţi, să simtă pe propria piele cum este... Eu n-am "servit" decât şomaj tehnic pe vremuri, la Integrata, dar ştiu că e vorba de umilinţă cât încape. Aşa că, într-un timp în care unii se pregătesc de proteste pentru prime de vacanţă (altă aiureală), alţii îşi fac băgăjelul şi pleacă... Primind un zâmbet larg şi politicos de la cei cu care au lucrat... şi cam atât. Oricum, e un soi de slujbă care pe mine nu mă mai interesează, pururi...

Niciun comentariu: