joi, 27 august 2009

Poveste cu oameni adevăraţi

Ştim cu toţii cum se schimbă directorii la fiecare rotaţie politică. Cum sunt chemaţi la comenduire şi li se indică să-şi dea demisia. Că de nu, vai şi-amar de capul lor la controalele ce vor veni... Aproape că ne-am obişnuit cu mizeria asta, care se-ascunde sub mantia atotcuprinzătoare a îndeplinirii programului de guvernământ. Dar când îţi ajung la urechi cazuri concrete, te apucă o lehamite incomensurabilă... Mi-a povestit azi un domn cum a fost chemat, proaspăt, şi cum i s-a spus să-şi dea demisia din funcţia de director, că de nu, vine tinicheaua cu controalele. Şi asta pentru că un personaj din anturaj, subaltern cum ar veni, îi vrea postul. Şi repede, nu când i se termină mandatul personajului principal din poveste... Nu contează că, întâmplător, şi unul şi altul sunt din acelaşi partid. Ehei, matale ai carnet de partid, da' n-ai prea dat pe la sediu, nu te-ai înclinat până la pământ în faţa şefilor, n-ai lipit afişe în campania electorala... Şi vrei să mai fii şef? Domnul din poveste le-a spus că el a venit pe uşa din faţă şi pleacă tot pe aceea. Nu se ştie cât a prins zicerea sa, pentru că săpăturile continuă şi nu e exclus ca să dea şi roade în final. Dacă se întâmplă aşa ceva, să mă bată zeii dacă mă mai duc vreodată la vot, să creditez personaje pentru care nu mai pot avea niciun respect. Despre unii chiar aveam oarece părere, nu tocmai rea... Mi-a trecut...

Niciun comentariu: