duminică, 27 septembrie 2009

Almost ready

Proiectul meu este gata in procent de 99,99%. Mai sunt câteva mici detalii pentru dimineaţă, urmează imprimarea, un drum la Suceava şi gata. Nu am mai consumat niciodată până acum atâta materie cenuşie (într-un timp atât de scurt!), iar dacă iau în calcul şi munca românilor şi ucrainenilor care m-au ajutat, nu poate fi vorba decât de un rezultat final de ţinută. Ce părere or avea evaluatorii, vom afla cu timpul.
Câteva cuvinte despre cel de-al doilea spectacol al Tarafului "Entuziaştii", din proiectul finanţat de CJ Botoşani. Am fost necăjită, în primă fază, pentru că nu am avut un public prea numeros la Bucecea. Apoi mi-am spus că nu numărul contează, ci interesul celor care ascultă. Îmi rămâne în urechi strigătul de "Bravo" al domnului Micu pentru Maria Băcăoanu, emoţia lui Alin Chelărescu, înainte de momentul vesel, când şi-a făcut o cruce mare pe după cortină, entuziasmul cu care au cântat, ca întotdeauna, cei din taraf, aplauzele şi gradul de civilizaţie al celor din sală. Inclusiv al unor tineri care păreau puşi pe scandal, şi care au ascultat, cuminţi, în spatele sălii. Neaşteptată a fost, în final, întrebarea unei tinere din Bucecea, Otilia Niculcea fiind curioasă unde trebuie să dea audiţie ca să cânte şi ea cu taraful. A cântat mai întâi în stradă, unde au ascultat-o Sandu şi Nea Valentin, apoi pe scenă, pentru Mitică Ştefan, iar în final în sală, pentru preşedintele filialei, Tudorel Tupiluşi. O voce frumoasă, cu o uşoară undă de timiditate, venirea ei fiind la fel de importantă ca şi cea a copiilor ce cântă în taraf de săptămâna trecută. Dar Otilia nu şi-a găsit doar colegi de scenă, ci şi se pare că şi un job, pentru că a terminat postliceala de maseuri, iar bună parte dintre actualii maseuri ies la pensie - aşa că rămân locuri libere. Dacă astea ar fi singurele urmări ale "întâlnirii" de la Bucecea, ar fi deja mai mult decât m-am aşteptat. Să vedem ce ne aduce şi "Săvenii", duminica viitoare...

Niciun comentariu: