duminică, 20 septembrie 2009

Emoţii, emoţii, emoţii

Astăzi, nevăzătorii botoşăneni au susţinut un spectacol pentru dorohoienii care fac parte din aceeaşi filială. Uitându-mă la cei ce veneau la spectacol, am realizat, o dată în plus, că vârsta nu-ţi ia numai vederea, ci vine cu fel şi fel de alte necazuri. Mulţi se deplasau greu, într-o cârjă sau chiar în două şi mai veniseră şi neînsoţiţi. I-am întrebat de ce şi am aflat că "jumătatea" se deplasează şi mai greu, sau că nepotul nu mai poate de grija bunicii, deşi i-a rămas inclusiv apartamentul... Au ascultat concertul, fără să mişte unul de pe scaun şi apoi au stat de vorbă cu cei veniţi de la Botoşani. Din nou, am realizat cât de mult contează o discuţie sinceră, şi pe cât posibil, la om acasă sau măcar în oraşul lui. Nu fiindcă vin alegerile (dă-le-n plata Domnului), nu pentru că aştepţi ceva de la ei, ci aşa, pur şi simplu. O femeie mi-a spus că a plâns când a citit scrisoarea prin care o invitam la spectacol, alte câteva au fost emoţionate când au ascultat-o pe mica solistă, Maria, în vârstă de 8 ani, cântând "Trandafir de la Moldova", un alt domn a început să-mi povestească cum a lucrat el 43 de an ca director la IAS-uri şi Gostat-uri...
Conversaţia e o formulă relaţională pe cale de dispariţie şi e realmente păcat. Pentru că nu costă nimic să stai de vorbă, sincer, cu semenii tăi.

Niciun comentariu: