joi, 1 octombrie 2009

Soldaţi disciplinaţi, până-n pânzele albe. Dar, totuşi, până când?

Am avut zilele acestea câteva seisme pe scena politică şi administrativă, punctul culminant înregistrându-se joi. M-am uitat la tot ce se întâmplă ca şi cum ar fi fost, undeva, într-un acvariu, într-o lume care demult nu mai e a noastră. Şi m-am fericit că nu mai am nicio legătură cu astfel de mizerii. Cu capete care cad pe nepusă masă, cu oameni care zâmbesc când, în realitate, înjură în gând sau scrâşnesc printre dinţi, cu personaje care au cotizat la greu şi care nu au mai reuşit să-şi scoată "investiţia". Cum o fi acum, în plină criză, să-ţi asculţi "generalii" politici şi să te dai deoparte din fruntea bucatelor? Sinistru, mai mult ca sigur. Nici convingerea cu "I'll be back", ca să citez un politician local, nu ştiu cât e de sinceră. Maybe you, maybe alţii... Repet, mă uit ca la un acvariu pentru că mă lasă rece luptele lor intestine. Cu altă atenţie ascult şi privesc, în schimb, analizele financiare şi economice, care sunt teribil de sumbre. Într-o ţară care nu mai ştiu cât e de guvernată, riscăm un colaps financiar şi-atunci chiar emigrăm cu toţii în Congo. Chiar, acolo ce regim politic au?

Niciun comentariu: