vineri, 18 decembrie 2009

Moş Crăciun, numele meu e Carmen MORARU!

În seara asta, am fost invitată la un spectacol despre care voi scrie probabil luni, dacă voi găsi vreun unghi neexploatat pe site-urile de ştiri. Cea care mă invitase e prietena mea Ioana, care lucrează acum la cabinetul primarului. Să vin neapărat, că mă aşteaptă o surpriză frumoasă... Am bănuit eu că e vorba de vreo diplomă pentru cei din mass - media, pentru promovarea peste an a Grupului "Cheia Sol"... Deşi am oroare de urcatul pe scenă, m-am aranjat cât de cât, să nu-i sperii pe cei din sală. Adică mi-am civilizat părul cu gel, mi-am lungit genele cu un rimel sofisticat şi am reuşit să-mi croiesc un look în rând cu lumea... Ei bine, s-a terminat spectacolul şi a urmat premierea. Mai întâi copiii, din grup, firesc, şi apoi cei din media. Într-un final, când se terminaseră toate structurile mass-media din zonă, Moş Crăciun m-a anunţat şi pe mine: "Carmen Muraru!". S-a corectat după aceea, dar a fost suficient ca să mă simt ca naiba. Plus că nimeni nu urcase pe scenă înainte, aşa că nu m-am mai dus nici eu, deşi intenţionam să spun niscaiva vorbe frumoase. Mi-am luat "speach-ul", rimelul şi gelul de păr cu mine şi am şters-o acasă, spunându-i din mers Moş Crăciun-ului de la Teatrul "Vasilache" (cu care am colaborat pe vremuri la acţiuni culturale), ceva "de dulce" printre dinţi. Sunt jurnalist de presă scrisă, ce Dumnezeu, numele meu apare negru pe alb în ziar şi ţin la el exact aşa cum e. Carmen MORARU, nu Murariu, nu Morariu sau mai ştiu eu acum... Ca să nu mai spun că la premieri de genul ăsta nu mă mai prinde nimeni de-acum înainte... Nu scriu pentru diplome, ci pentru bucuria de a înşirui cuvintele, de a promova informaţia de calitate, într-o română fluentă. Lumina reflectoarelor o las celor obişnuiţi cu ea!

Niciun comentariu: