miercuri, 23 decembrie 2009

Realitatea pe care o priveşti "de alături"

Astăzi am trăit câteva momente realmente stranii. La vremea amiezii, am fost invitată, alături de ceilalţi colegi de la Filiala Nevăzătorilor, la petrecerea de Crăciun de la "Cartonajul" - secţie al cărei şef este tot Tudorel Tupiluşi, şeful de la nevăzători. Mai întâi ne-am amuzat pe îndelete privind datinile "puse în scenă" de cei de la secţie şi ascultând urătura pregătită de grupul celor tineri. Am primit daruri, ne-am făcut urări de Sărbători şi apoi am mers alături, la Bianca, fiind invitaţi şi la masă. Pentru început, Georgică Iliescu şi trupa lui (cu care face furori la nunţi) au început să cânte de parcă eram în toiul nopţii de Anul Nou. Mai apoi, au plecat la masă, pentru o pauză şi au lăsat, în surdină, o muzică - balsam pentru suflet. Atunci, pentru câteva clipe bune, am avut sentimentul că timpul s-a oprit în loc şi că privesc tot ce se întâmplă de undeva "de alături". Totul era perfect. O sală frumos ornată, o muzică impecabilă, oameni care zâmbeau şi-şi urau "La Mulţi Ani" - cu o farfurie de sarmale în faţă şi cu un pahar de vin bun. Au fost momente în care m-am detaşat de tot ce a fost în trecut şi în care n-avea nicio importanţă ce va urma. Le-am savurat, realmente, până când trupa şi-a reluat locul la microfoane, moment în care am revenit în lumea reală, din care fusesem plecată pentru scurtă vreme. M-am amuzat, am dansat pe îndelete, şi populară şi vals, pentru că am nimerit un partener care ştia să danseze şi pentru mine şi apoi mi-am văzut de drum, fiindcă mai trebuie să-mi şi câştig existenţa, nu doar să mă distrez...

Niciun comentariu: