Gânduri... din Botoșani

Viaţa celor care au agonisit cât de cât ceva în existenţă „curge” în spatele gardurilor, interfoanelor sau chiar camerelor de luat vederi, atunci când averea e mai de soi. Familia Neacşu, din Tulbureni, nu are nevoie de toate astea. La căsuţa lor, mică şi cu forme îmbolnăvite de trecerea anotimpurilor, ajungi coborând într-o râpă şi apoi aventurându-te pe-un deluşor, fără vreun gard în jur. Greu de crezut că în două camere pot trăi şi se pot înţelege nouă suflete. Părinţii şi şapte copii, dintre care doi încă nu-s la şcoală. Mezinii, Ştefan şi Dumitru, seamănă cu Nică pe când fura cireşe. Blonzi, zvăpăiaţi, se mai înghiontesc când nu-i nimeni cu ochii pe ei. Ana, Alexandru şi Florentina au între 8 şi 10 ani şi merg la şcoală la Tulbureni. Cu străinii, Ana e timidă, abia răspunde la întrebări. Alexandru şi Florentina sunt mai dezinvolţi, poate de când i-au dus românii şi italienii ce se ocupă de ei la operaţia de strabism şi de când au privirea dreaptă şi senină. „Nu le-a fost frică cân

* În 1983, Ziarul „Clopotul” îşi serba semicentenarul, prilej cu care edita o consistentă invitaţie – program * Păstrată până în zilele noastre în Biblioteca Filialei nevăzătorilor Botoşani, tipăritura este o mină de aur pentru cei interesaţi de trecut. Ea conţine extrase cât se poate de sugestive despre evoluţia botoşănenilor pe aceste meleaguri, fiind punctate şi numeroase repere din economie: * Guvernul se cramponează la (de) putere cu toate că poporul nu-l vrea, cu toate că sute de mii de cetăţeni din întreaga ţară au ieşit pe străzi şi au manifestat pentru un guvern al Frontului Naţional Democratic. Căci numai un guvern al F.N.D. poate să-şi asume răspunderea guvernării. Actualul guvern e impopular, neputincios şi orb. Pentru aceasta trebuie să plece. Jos guvernul! (Clopotul, 29 octombrie 1944); * Porunca timpurilor noi rămâne: „Pământul să fie al celor care-l muncesc” Drepturile însă nu se dăruiesc prin deciziuni de sus, ci se cuceresc prin luptă. La luptă unită pentru reforma ag

* În alte timpuri, naşterea, căsătoria şi moartea erau strâns împletite cu obiceiuri şi credinţe transmise din generaţie în generaţie, momentele importante ale vieţii transformându-se, astfel, în veritabile pietre existenţiale de hotar * Vorbim, frecvent, despre păstrarea tradiţiilor ca unică şansă de perpetuare a identităţii în noianul globalizării, numai că, în fapt, acordăm atenţie majoră modernismelor, ce sunt, nu o dată, veritabile kitch-uri. Cu totul altfel stăteau lucrurile în vremurile trecute, în lumea satului, o frescă plină de farmec a obiceiurilor din zona Drăguşeni fiind făcută de Ortansa Crâşmaru în articolul „Locul folclorului în monografii”, apărut în 1979 în publicaţia „Hierasus” - editată de Muzeul Judeţean Botoşani. Mare grijă pentru viitoarele mame Femeile ce urmau să devină mame era de preferat să respecte o serie de restricţii, dacă îşi doreau să aducă pe lume copii sănătoşi: „femeia gravidă nu trebuie să treacă peste o funie întinsă, că se naşte copilul cu cordon