luni, 18 ianuarie 2010

Marginalii pe marginea unei "celebrări Eminescu"

Aş vrea să scriu câteva vorbe despre "acţiunea - Eminescu" de sâmbătă, de la Filiala Nevăzătorilor. Şi nu o fac în calitate de referent cultural al respectivei structuri, ci de om care a lucrat în organizarea de evenimente culturale (unele chiar mamut), începând cu anul 2000 şi de jurnalist cu spirit de observaţie (şi acid şi critic) de vreo 15 ani încoace. Deci, în cele două calităţi pot spune ca a fost vorba de un eveniment cultural cu câteva clase peste ce am văzut anii trecuţi, la aceeaşi dată. Toţi cei înscrişi la concursul de recitări au fost foarte buni, fără excepţie şi ar fi putut fi prezenţi pe scena teatrului într-un recital de poezie în orice zi din an şi la orice oră. Evident, nu toţi puteau urca pe podiumul concursului, clasamentul final fiind stabilit de un juriu de reală ţinută. În al doilea rând, concursul muzical pe versuri eminesciene a conferit diversitate şi farmec evenimentului, ce era intrat, în ultimii ani, într-o oarece rutină. Relu a cântat senzaţional, Steluţa s-a dovedit chiar mai bună la romanţe decât la muzică populară, Sandu şi-a confirmat valoarea de solist, o surpriză extrem de plăcută fiind Cezar Vieru, care am aflat cu această ocazie că are o voce realmente interesantă pentru zona muzicii. Maria Băcăoanu a emoţionat, ca de obicei, iar episodul cu domnul Munteanu care a cântat în tandem cu Elena Mândrescu a fost unul de la secţiunea "momente rare". Nici aici nu putea câştiga toată lumea, pe podium ajungând cei decişi de juriu. Eu personal, care nu mă emoţionez foarte uşor, pentru că am văzut multe la viaţa mea, am avut de câteva ori ochii în lacrimi. Virginia, care era în singura ei zi liberă din săptămână, a petrecut două ore la eveniment şi a filmat aproape tot, pentru ca secvenţele imortalizate să ne rămână amintire. Elena Mândrescu, venită pentru prima dată în juriu, a fost şi ea plăcut impresionată şi ne-a propus să venim la una din emisiunile pe care le moderează la Radio Iaşi.
Ce vreau să punctez e că trăim într-o societate în care complezenţa nu prea se mai poartă. Dacă eşti bun, culegi lauri, dacă nu, lumea te ignoră de-ţi sună urechile. Fiecare are câte-un har sau câte-un dar anume, dar ar fi o mare eroare să credem că ne pricepem la toate. Eu una, nu m-aş înscrie la un concurs de recitări Doamne Fereşte, pentru că nu am chemare pentru aşa ceva. M-aş duce, dacă aş avea răgaz, la unul de reportaje despre neobişnuitul de lângă noi, despre valorile care se nasc din nimic şi multe altele.
Dar să închei: manifestarea de sâmbătă a fost un adevărat eveniment cultural - divers, emoţionant, de reală calitate - coordonate care se întâlnesc laolaltă extrem de rar! Că gusturile nu se discută, e deja altă poveste!

Niciun comentariu: