duminică, 7 februarie 2010

Răzleţii

Cea mai interesantă remarcă de astăzi, de la Adunarea generală a nevăzătorilor Botoşani, a fost cea făcută de Estera Colesniuc. Ea a atras atenţia asupra "răzleţilor". Oameni care, în multe cazuri, au fost ceva la viaţa lor, şi-au pierdut total sau parţial vederea şi acum s-au izolat, între patru pereţi. Ea propunea să-i atragem spre activităţile filialei, prin mass - media. Nu cred că e o idee care va funcţiona, s-a făcut extrem de multă publicitate în ultima vreme acţiunilor de la filială, şi prin presa scrisă şi prin audio - vizual, şi nu am văzut pe nimeni să ne deschidă uşa, atras de cele auzite. Ar merge, în schimb, altceva. Să le căutăm telefoanele, adresele şi să-i întrebăm dacă primesc câte-o delegaţie în vizită. Singurele care mai rezolvă ceva în ziua de azi sunt întâlnirile directe. Doar aşa îl poţi convinge pe un om să iasă din carapace, să socializeze şi să nu se mai gândească cât de marginalizat şi de nenorocit e. Oamenii izolaţi, care au şi probleme serioase cu vederea, riscă depresii grave, într-o perioadă în care şi cei sănătoşi au toate şansele s-o ia pe arătură. Şi-atunci, aşa cum am mai spus, reclama din telefonia mobilă, de genul "conecting people", e singura în măsură să rezolve ceva, fie şi într-o mică măsură. E nevoie de timp, de bunăvoinţă şi de suflet, aşa cum am mai auzit spunându-se astăzi.

Niciun comentariu: