duminică, 2 mai 2010

Failed

Nu am studii de specialitate in jurnalistica si poate ca e mai bine asa. Nestiind exact care sunt regulile ce trebuiesc urmate, mi le stabilesc singura si incerc, tot timpul, sa evoluez si sa descopar lucruri noi. In opinia mea, pentru un jurnalist, extrem de importante sunt relatiile interumane. Chiar daca in perioada asta sunt mai mult un documentarist, continui sa observ cu maxim de atentie tot ce se intampla in jurul meu, sa analizez, sa conturez concluzii, sa incerc sa ghicesc evolutii ale unor evenimente sau chiar a societatii... Sunt un om cu creier (mostenire genetica, nu vreun merit personal) si trebuie sa-l si folosesc.
De asta cred ca am si acceptat invitatia unor colaboratori pentru sfarsitul de saptamana care tocmai se incheie. Nu-i cunosteam prea bine, dar pareau nonconformisti si destupati la minte si mi-am spus ca e o experienta care n-are de ce sa-mi dauneze. Desi sunt o fire retrasa, prin educatie, mi-am dat silinta sa socializez, vorba domnului Micu. M-am plimbat cu roaba, am baut afinata cu care ne-a intampinat gazda de la Voronet, am vorbit cu cei pe care-i vedeam prima data. Timp de o zi, socializarea a functionat, intr-o oarecare masura. Pana la Putna, cand maniera in care s-a facut cazarea a dat totul peste cap: m-am trezit cu dispozitii care ar merge in cazul unui subordonat ceva mai cretinut, cu conditii inacceptabile in lumea moderna (ati mai auzit de paturi cu 4 locuri...), pentru ca, la vreme de dimineata, sa-mi aud si expresiile ironizate la drumul mare...
Sunt invatata sa suport multe, dar nu si lipsa elementara de maniere. Asa ca mi-am facut bagajul si am plecat la ocazii, fara sa ma uit in urma. Multumesc viceprimarului de Putna, care m-a dus pana la o intersectie (desi avea un drum mai scurt de facut), numai ca sa-mi creasca sansele de a gasi o alta ocazie, calugarului care m-a plimbat pana la Radauti si studentului cu care am ajuns acasa.
A fost o noua lectie, care se adauga la multe altele servite in aceasta existenta. Ruptura de cei cu care am fost, care probabil ca n-au inteles nimic din ce s-a intamplat, vine de la faptul ca am ajuns intr-o etapa existentiala in care nu-mi doresc nimic altceva de la semenii mei decat un comportament civilizat si, daca e posibil, si consideratie. Nu vreau bani, nu vreau cadouri, nu vreau vorbe frumos ambalate, vreau doar bun simt elementar si respect. Cine stie, poate ca pentru unii e vorba de niste pretentii exagerate!
In concluzie, ca sa revin la titlu, a fost vorba de un experiment in care am dat gres. Cine stie, poate am mai mult succes pe viitor...

Niciun comentariu: