marți, 4 mai 2010

Program investiţional

Nu e vorba de cel al Guvernului, fiindcă mă îndoiesc că are vreunul, ci de cel propriu. Sunt un om extrem de calculat când vine vorba de finanţe, bănuiesc că într-o viaţă anterioară am fost contabil. Întrucât programul meu de lucru e cam de 7 zile pe săptămână (rareori reuşind să petrec vreo jumătate de zi fără să am ceva de făcut), am venituri mulţumitoare, în pofida vremurilor damblagite. Aşa am reuşit, doar în 2010, să fac niscaiva retuşuri stomatologice, să-mi achit sejurul bulgăresc de la vară, de la Albena, să-mi cumpăr centrală termică (pe care o voi monta în iunie) şi să-mi montez plase pentru ţânţari la balcon (mare reuşită!). Evident, am mai şi trăit în timpul ăsta şi mi-am plătit dările cotidiene. Primul moment în care am fost prinsă pe picior greşit s-a petrecut recent, când m-am trezit cu o factură de regularizare pentru curentul consumat astă iarnă de 12 milioane de lei vechi. Am folosit calorifere electrice, boiler, iar iarna a fost sinistră, aşa că distracţia costă! Scadenţa era pe 4 mai, iar eu aş fi putut completa suma abia peste 6 zile, când iau salariul de la ziar. Azi am deschis gura, aşa mai timid, la servici, ca să spun că îmi lipsesc ceva bani pentru factură, nu tocmai puţini. Vreau să spun că toată lumea s-a oferit să mă ajute şi aşa am plătit curentul la termen. Chiar m-a impresionat gestul colegilor de la nevăzători, motiv pentru care şi scriu postul de faţă... În ziua de azi, dacă ai o problemă, semenii tăi se oferă să te ajute să ajungi mai repede în prăpastie, nu să găseşti puntea ca să treci peste ea. Deci, excepţiile chiar merită consideraţia de rigoare...

Niciun comentariu: