marți, 6 iulie 2010

Alimentarea cu apă de la burlan

Unul din marile mele atuuri existenţiale este gândirea de tip alternativ. Nu stau mult să mă cain când am o problemă, ci caut soluţii. Întrucât robinetele continuau să dormiteze în această dimineaţă, m-am prezentat, înarmată cu o căldare, o căldăruşă şi alte oale mai de soi la burlanele de lângă bloc. Prilej perfect ca să mă amuz, spre deosebire de trecători, care n-au schiţat un zâmbet (unde s-o fi prăpădit simţul umorului?...), să socializez cu vecinele, dar şi cu cei din spaţiile comerciale de la parter. Rezultatul? Am provizii pentru baie până mâine, să zicem. "Patentul" mi-a fost preluat, repede, şi de alţii, răstimp în care un vecin de la etajul V privea nostalgic căldarea de sub burlan, spunând: "De când mergeam la bunici n-am mai făcut aşa ceva". Recunosc, sincer, nici eu!

Niciun comentariu: