vineri, 9 iulie 2010

Capacitatea de a dărui, o posibilă salvare în aceste timpuri

Ne-am învăţat,de ce să nu recunoaştem, să adunăm în permanenţă, ca hârciogii. Totul este pentru noi, pentru bunăstarea noastră, pentru urmaşii - urmaşilor noştri... Încercaţi, măcar din când în când, să vă gândiţi şi la cei cu care soarta n-a fost prea darnică. La un copil care ar merita mai mult, la un animăluţ care îşi caută o casă...
Elena Agachi a folosit, recent, ceea ce în mass - media se numeşte "tehnica detaliului". A prezentat, cu amănunte şi fotografii, cazul unei familii din Dorohoi, căreia apele i-au luat şi bruma de sărăcie pe care o avea. Mai mult, a scris, tot cu detalii, de ce ar avea nevoie Eugenia şi copiii ei. M-am gândit ce am eu din cele amintite şi m-am oferit să-i ajut. Din câte se vede în postul de mai jos, au fost mulţi alţii care au făcut-o, darurile lor reflectându-se în lumina din ochii copiilor.
Astfel de gesturi sunt mai importante decât cele în care iar ne-am schimbat mobila, de genul "televizorul nu mai e în trend" sau mai ştiu eu ce alte prostii... Dacă fiecare ne-am limita la ceea ce ne trebuie, cu adevărat, pentru o existenţă decentă, poate că societatea de consum în care trăim nu ar mai scârţâi din toate încheieturile...
http://elenaagachi.wordpress.com/2010/07/08/ochi-de-copil/

Niciun comentariu: