vineri, 9 iulie 2010

Televiziunile care tâmpesc

De bună vreme, nu mă mai uit la televizor decât seara, la un film. Atât. Am descoperit seriale interesante pe AXN şi mai găsesc câte-un film de Doamne - Ajută pe Hallmark, Pro TV sau Antena 1. Consider o absolută pierdere de vreme să mă mai uit la talk - show-uri, de exemplu, unde personaje cu aer doct îmi explică ceea ce vor ei să înţeleg din ce se întâmplă în ţara asta.
Dar "greva" mea nu înseamnă, în niciun caz, că nu sunt o persoană informată. Citesc fluxurile de ştiri, locale şi naţionale de pe Internet şi ştiu destul de bine pe ce lume trăiesc. Din păcate, marea majoritate a românilor se uită ca la "Guru" la cei ce apar la televizor, gândesc apoi în sincope şi amestecă politică la greu în panseurile pe care le emit în discuţiile cu apropiaţii. Aseară, printre altele, mi se explica cum prima tranşă de vreo 10 miliarde de Euro de la FMI s-a dus toată în buzunarele lui Băsescu, ce a cumpărat găleţi în campania electorală, iar diferenţa la Isărescu, ce a făcut matrapazlâcuri cu băncile ce au şefi în exterior. Întreb şi eu cine spune asta, dacă e o sursă credibilă. Mi se răspunde: Cojocaru! Întrucât n-am auzit în viaţa mea de respectivul, schimb rapid discuţia, vorbesc despre vreme, pisici şi alte lucruri ce nu pot genera un scandal.
Dar ce am scris e doar un exemplu. Oamenii preiau informaţiile aşa cum li se servesc: fragmentate, scoase din context şi le propagă mai departe ca pe adevăruri absolute. Între administraţia centrală şi cea locală nu e nici o diferenţă, cei ce au făcut angajări la greu anii trecuţi şi au dat sporuri peste puterea de suportabilitate a oricărei economii sunt adevăraţi îngeri şi tot aşa... Văd oameni care încep să gândească ca roboţii: ori Băsescu e un ticălos (fie că se duce la inundaţii fie că nu se duce), ori are dreptate în tot ce face. Nu mai există nuanţe, nu mai există logică, nu mai există nimic. Totul este în alb şi negru, au dispărut culorile. Îi spun la un moment dat unui cunoscut că s-au terminat resursele şi că volens - nolens, trebuie luate măsuri, oricine ar fi la guvernare, şi îmi răspunde că s-au mai adus şi altă dată bani cu avionul din China...
Încep să cred că scrierile lui Kafka au fost copilăreşti. Trăim timpuri în care absurdul stă la masă cu noi, ne ţine de braţ pe stradă şi adoarme pe perna de alături, seara când ne ducem la culcare...

Niciun comentariu: