luni, 20 septembrie 2010

Fascinanta colaborare cu lumea meseriaşilor

După o îndelungă frăţie cu Termica şi vreo două ierni "pe curent electric" am decis, într-un final, să-mi montez centrală termică. Prin primăvară am cumpărat-o, spre bucuria lui Şobi, care doarme de-atunci pe cutia impozantă ce hodineşte pe hol. După ce am terminat cu vara, concediul şi cu un intermezzo în ghips, mi-am zis că e cazul s-o şi montez.
Bun.... Dau vreo 1000 de RON avans la magazinul de unde am cumpărat-o şi convenim ca azi să vină echipa de meşteri să înceapă lucrul. Mă învoiesc, pregătesc terenul, adică las casa fără perdele şi cu zona caloriferelor degajată şi stau. Şi aştept. Şi dau telefoane. Şi mă înfurii şi zic ceva de dulce, printre dinţi. Şi primesc răspunsuri de genul: "Aaaa, dar n-au ajuns muncitorii la dumneavoastră, că au plecat de-o oră de la magazin?". Între mine şi ei e o distanţă ce se acoperă în 10 minute, pe jos. "Aaaa, staţi că-i mai impulsionez eu..." Mai stau, mai beau o cafea, mă mai învârt aiurea prin casă şi pun iar mâna pe telefon. Îmi răspunde şeful de această dată: "Nu intraţi în panică, vă promit eu că până miercuri seara aveţi căldură!". A mai trecut o jumătate de oră de-atunci, nu-mi sună nimeni la uşă, iar eu pierd vremea cu majuscule...
Firesc ar fi să mă duc la magazinul cu pricina şi să spun: "Banii înapoi!" şi să caut altă firmă. Dar nu, m-am molipsit şi eu de lentoarea specific moldovenească, ce mi-a diluat sângele de neamţ din vene. Şi continui să aştept, ca Penelopa. Poate mă apuc şi de ţesut...

Niciun comentariu: