miercuri, 22 septembrie 2010

O zi damblagită

Cam aşa aş putea descrie ziua de astăzi. O pot suporta doar că gândul că mâine, eventual poimâine, va fi mai bine. În casă am de trei zile şantier, întru montarea centralei termice, ce se va relua săptămâna viitoare, de luni. A mai trebuit să trag şi o fugă la cimitir, unde mă preocup de înălţarea unui monument (nu pentru mine!). În plus, a trebuit să mai intru şi în posesia documentelor pentru delegaţia în care plec mâine la Piatra Neamţ, toate cumulate fiind o veritabilă feerie. Am mai avut parte şi de conversaţii în care eram tratată ca un oligofrenuţ - ce au reprezentat bonusul unei zile "perfecte".
Aşa că acum stau într-un apartament ce este întors cu fundul în sus şi încerc să revăd, cu ochii închişi, serile din balconul de la Albena, să-mi reînvii în memorie cântecul greierilor, focul de artificii, apa caldă a mării de la lăsarea întunericului şi tot aşa. Viaţa poate fi altfel, important e să fii pregătit pentru partea ei frumoasă şi să ai sufletul şi mintea deschisă pentru "altceva" decât micile mizerii cotidiene. Dixit!

Niciun comentariu: