duminică, 3 octombrie 2010

"Te crezi cultă, aiii?"

Cam aşa a sunat întrebarea unei colege de salon a mamei, ce este în perioada aceasta la Spitalul "Fundeni", pentru nişte analize de rutină. Respectiva o auzise pe mama vorbind cu altcineva cu o zi înainte şi a perceput, repede, că e o conversaţie peste medie. După ce şi-a revenit, că trăgea de-a peritului în primă fază, "şo pe mama": "Te crezi cultă, aiii? Da' ai citit Biblia?". Mama îi explică că da, mai ales că a predat la şcoală, printre altele, şi "Istoria religiilor". "Aaaa, da' crezi în Dumnezeu?" Îi mai spune mama că asta e problema ei şi după alte câteva întrebări de aceeaşi factură, "închide conversaţia". În contextul în care anii trecuţi îi propuneau doctoriţele de la Fundeni, mai în glumă mai în serios, să rămână acolo pe post de terapeut, pentru că reuşea să îmbunătăţească starea psihică a unor paciente - problemă, ce nu vorbeau cu nimeni. Şi uite că acum tace, pe îndelete. Citeşte ziare, reviste şi aşteaptă ziua de luni, cu noi analize.
Episodul relatat e uşor îngrijorător. A fi cultă şi cu o inteligenţă peste medie începe să fie privit, mă tem, ca un defect. E mai bine să fi citit, la viaţa ta, doar Sandra Brown şi cartea de telefon, să te uiţi în extaz la OTV, să baţi pe la uşile vecinelor pentru o bârfă savuroasă, să scuipi seminţe pe stradă, să porţi haine lucitoare şi de prost gust şi eşti OK. De-a noastră, de-a poporului, vorba lui Diaconescu. Ne tembelizăm, cumva, ireversibil? Eu, cel puţin, o să încerc să nu!

Niciun comentariu: