duminică, 13 februarie 2011

Heathcliff şi Catherine


Mi-am propus astăzi să caut informaţii pentru o pagină de ziar care să apară pe 14 februarie, dar în care să nu scriu despre agasantul Valentine, ci despre iubire (pentru că nu cred că ar fi ceva comun între cele două noţiuni). Despre cupluri celebre, despre cuceritorii altor timpuri, despre cele mai longevive cupluri... Dar, aşa cum mi se întâmplă ades, voiam altceva...
Nu Casanova, nu eterna poveste dintre Eminescu şi Veronica Micle (care, de altfel, nu m-a convins niciodată, am impresia că a fost mai mult un chin pentru Eminescu decât o iubire!), nu JFK şi Marilyn Monroe a lui, nu cuplurile cărora le dă Primăria diplome şi flori la 50 de ani de căsnicie… Am găsit, ce-i drept, doi turci ce au lăsat în urmă 90 de ani de căsnicie, dar aveam nevoie de mai multe poveşti…
Căutam neobişnuitul, stranietatea unei poveşti fascinante precum cea dintre Heathcliff si Catherine Earnshaw… Numai că oricât s-ar spune că viaţa oferă poveşti cu mult peste cele din romane sau din filme, mă tem că nu e aşa... Poate că ele există, dar cei ce le trăiesc nu vorbesc despre ele… Iubirile ce se trec într-un fel de irealitate sunt ştiute doar de protagonişti, e greu să le găseşti detaliile pe Net sau prin vreun roman…
Şi-atunci am renunţat, gândindu-mă că nu voi găsi în viaţa reală o poveste precum cea din “La răscruce de vânturi”… Iar despre mai puţin de-atât, nici nu merită să scrii…

Niciun comentariu: