joi, 3 martie 2011

Înjurăturile de altădată... Mi-e dor de ele...

Sunt momente în viaţă în care, oricât de binecrescut ai fi, simţi nevoia să înjuri. Neaoş, cum înjura bunica mea Dumnezeu s-o ierte, chiar în potpuriu... Mă rog, ea avea treabă cu găinile din curte sau cu căţelul din lanţ. Destul de rar o mai "încasam" şi eu, când orele de joacă se adunau ca-n şiragul de mărgele şi uitam de treabă...
În zilele noastre, eu aş mai zice ceva de dulce unor semeni bipezi. Azi, spre exemplu, am ascultat, cu incredibil de multă răbdare, o femeie. Care m-a luat de sus, la rost, mi-a trântit un CD pe birou, mi-a spus că mă contrazic, mi-a dat tot felul de dispoziţii, ca unei cretinuţe... Şi-am ascultat, cu privirea senină, şi i-am zis în gând ba una, ba alta...
În final m-am felicitat pentru rezistenţa psihică de invidiat, dar mă tem că la un eventual replay, îmi sare muştarul. Şi puţini ştiu cât de urât fac în astfel de situaţii!

Niciun comentariu: