marți, 26 iulie 2011

„Bună ziua”, formulă mult prea complicată pentru unii…

Una dintre cele mai simple modalităţi de a socializa cu cei din jur este să spui „Bună ziua”. Nu te costă nimic, durează foarte puţin să rosteşti două cuvinte, iar dacă mai şi zâmbeşti când le spui, ai reale şanse să-ţi înseninezi ziua. Din păcate, nu toată lumea judecă aşa. Carenţe, la acest capitol, au „aleşii zilei”, care consideră că li se macină piedestalul imaginar de sub picioare, sau li se ciobeşte blazonul dacă îi salută pe cei pe care, probabil, îi consideră a fi muritori de rând. Azi dimineaţă am avut parte de o astfel de experienţă, motiv pentru care şi scriu postul de faţă. Treceam prin dreptul librăriei de lângă Prefectură, din care iese o doamnă – politician „în foncţie” la momentul de faţă. Mă gândesc s-o salut, că de, sunt educată de la mama de-acasă, iar doamna întoarce, cu seninătate, capul. Iar eu nu puteam să-i salut doar urechile… Zâmbesc, nimănui, şi trag o înjurătură neaoşă în gând, cum făcea bunica când o supărau orătăniile de prin ogradă… Evident, după tentativa nereuşită de salut, altul nu mai vede de la mine şi mai şi povestesc episodul cunoscuţilor, cu nume, de această dată… Sunt venită din 1989 în Botoşani şi am văzut sumedenie de personaje ce au urmat traseul ascendent şi coborâşul de rigoare… Puţini dintre ei, care au lăsat loc de bună ziua, şi-au regăsit locul în societate după ce n-au mai fost în cărţi. Restul, care sunt doar în mintea lor semizei, demult nu mai înseamnă nimic pentru nimeni… Aşa că spuneţi „Bună ziua”, doamnelor şi domnilor, nu vă costă nimic!

Niciun comentariu: