marți, 20 septembrie 2011

Arta conversaţiei

Am început astăzi, la Filiala nevăzătorilor, seria de interviuri ce vor constitui axul central al unei istorii a nevăzătorilor botoşăneni, ce va apărea până la finele anului, cu finanţare de la Primăria Botoşani. Primul meu interlocutor a fost Neculai Bunduc, unul dintre cei mai vechi membri ai filialei şi preşedinte timp de 18 ani. Conversaţia noastră, extrem de degajată, a durat fix 67 de minute!!! Fără să realizăm, niciunul dintre noi, când a trecut timpul. Am procedat ca pe vremuri, când aveam emisiuni săptămânale la radio şi când nu veneam niciodată cu întrebările de-acasă. Am oroare de rigiditate, de tipare, un interviu cu întrebările prestabilite fiind, obligatoriu, scorţos. Importantă e tema, coeficientul de inteligenţă al interlocutorului şi abilitatea de a formula rapid întrebări, generate de povestea celui cu care discuţi. De mine nu sunt mulţumită 100%, - după am ascultat o treime din înregistrare - pentru că am cam lungit cuvintele pe alocuri şi am scăpat şi-o cacafonie la un moment dat. Cel mai important lucru, în schimb, e că tonul lejer a fost un liant conversaţional perfect, fostul preşedinte realizând o frescă extrem de interesantă a unor timpuri care, mulţumită înregistrărilor din această perioadă, va rămâne mărturie şi pentru cei ce vor veni. Cred că se poate vorbi de temelia unei „fonoteci de aur” locală, care voi încerca să fie cât mai amplă şi cât mai diversă. Trebuie să recunosc că am prins gust, n-am mai făcut de multă vreme interviuri şi se pare că mi-era dor.

Niciun comentariu: