În debutul mileniului, fostul primar de
Botoşani, Florin Egner, lua iniţiativa acordării de diplome şi premii în bani
cuplurilor care au împlinit 50 de ani de existenţă în comun. M-am dus şi eu, ca
băgător de seamă, la primele întruniri de gen şi tot ce se petrecea în sala
mare a Primăriei mi s-a părut emoţionant de-a binelea. Fiind vorba de o
iniţiativă lăudabilă, ea a fost preluată şi de actuala conducere a
municipalităţii, cei ce şi-au petrecut cel puţin cinci decenii din viaţă
împreună continuând să fie gratulaţi cu atenţia oficialilor. Numai că am
sentimentul că nu ajunge. Cineva, nu ştiu exact cine, serviciile de asistenţă
socială, Sindicatul Pensionarilor sau, poate, organizaţiile nonguvernamentale
ar trebui să se întrebe, măcar din când în când, ce se întâmplă şi după „ieşirea
la rampă” a celor de vârsta a treia. Nu de alta, dar în căutarea unor
cupluri campioane la longevitate, am descoperit semeni care au nevoie, cu
certitudine, de ajutorul nostru.
Doamna Silvia G. s-a căsătorit în
vremuri de restrişte, pe 12 februarie 1944. Dacă în dosarul pe 2004 al
Primăriei figurau atât ea cât şi soţul ei, luna în care ar fi trebuit să
împlinească 61 de ani de căsătorie a găsit-o singură, fără soţul care a trecut „dincolo”
şi fără de copii care să-i însenineze bătrâneţile. I-am promis că ne vom vedea
de 8 martie, pentru că e dureros să-i vorbeşti de „Ziua îndrăgostiţilor”
cuiva ce a rămas, nu de mult, singur. La fel stau lucrurile şi cu domnul Titu
C., care în toamna acestui an ar fi trebuit să împlinească 55 de ani de la
căsătorie. Soţia „l-a părăsit” pentru o lume mai bună, iar toate cele cinci fete
sunt plecate în străinătate. Chiar dacă e singur şi în vârstă, concitadinul
nostru şi-a păstrat simţul umorului. Întrebat dacă nu l-au chemat fetele să
stea cu ele, a răspuns: „Cum nu! Numai că le-am spus că cimitir am şi
la Botoşani!”
E drept, cimitir este şi la
Botoşani, dar cine are grijă, totuşi, de oamenii singuri, ajunşi la apus
existenţial? Şi Beatles-ii, dacă nu mă-nşel, erau preocupaţi de problemă, atât
timp cât se întrebau, în limba lor: „cui aparţin toţi aceşti oameni singuri…?”Acum, s-ar părea că nimănui, dar poate
că-i vine cuiva vreo idee benefică! (Carmen Moraru, "1989 n-a existat", Editura Caromi)
1 comentarii:
f buna intrebarea!
Trimiteţi un comentariu