vineri, 2 martie 2012

Prestidigitatorii din piete


Va amintiti probabil, unii, jocul din vremea scolii care incepea cu “As manca o portocala...”. Ceva de genul asta mi-am spus azi, in ideea de a suporta mai usor regimul Oshawa inceput luni (dupa ce m-am uitat in poze si filmulete recente! – ce indicau in regim de urgenta o dieta). Asa ca, am poposit in fata unei tarabe din piata unde am cerut mai intai banane (pe post de mic dejun, ca sa nu beau dimineata cafeaua pe stomacul gol -ca de obicei) si apoi portocale.
Perfect. Mi le cantareste pe primele si aflu ca valoreaza 4 lei. Dupa, spun initial ca vreau un kilogram de portocale, apoi că poate să urce pana la 6 lei, sa iasa un total rotund. Drept urmare, tanti din fata mea pune portocalele pe cantar si enunta, victorioasa: fix 6 lei! Intind banii, iau punga si mi “se anina” pentru o clipa privirea pe portocale, pe care le numar: 5. Ma mai uit o data, apoi intreb, timid: cum, 5 portocale cantaresc aproape 2 kilograme? Da, mi se raspunde, sunt dulci, sunt zemoase... La care mi se schimba culoarea ochilor in tenta de albastru glacial, motiv pentru care interlocutoarea pune din nou punga pe cantar: 3,8 lei! Incepe sa baiguie niste scuze, rastimp in care realizez, de fapt, ce a facut: a lasat la cantar pretul/kilogram de la banane si la portocale, care erau in realitate cu 2 RON mai ieftine.
Si uite-asa, simplu, cu iuteala de mana si cu clienti cu capul in nori se poate face un ban de buzunar gramada. In cazul de fata a fost nevoita sa mai adauge “pana la semn”, asa ca am plecat acasa cu 8 portocale in loc de 5. Ma pot lauda ca am facut si eu un ghiseft pe ziua de azi, dand dovada de un dram de atentie...   

Un comentariu:

darry.anna spunea...

Bun ghiseft, mai ales ca ati impartit experienta cu noi.
Multumim!
:)