duminică, 29 iulie 2012

Viaţa în alb-negru sau... „Şi ce dacă?”

Foto: http://hannahhien.wordpress.com
Realizez că, de ceva vreme, nu mai gândim «în nuanţe», totul e «alb şi negru». Culori absolute, mai ales atunci când vine vorba de politică, “spaţiu” în care  fiecare dintre noi ne alegem un favorit. Şi începem să ascultăm sau să-i urmărim, cu conştinciozitate, doar pe cei ce-l laudă pe “Ales”. Dacă, Doamne Fereşte, cineva îl critică, e eroare de gradul zero, manipulare, rea-voinţă şi tot ce se mai poate imagina. La cel pe care “l-am luat în braţe”, ideologic, vorbind, îi iertăm totul, zicându-ne, galeş: “Şi ce dacă?” Şi ce dacă a plagiat şi, mai ales, minte en-gros ca să-şi apere fapta, şi ce dacă altul e prieten cu Voiculescu şi spune că ultimul trebuie să fi fost un securist titrat şi nu un biet informator, şi ce dacă opozantul lor scoate perle, se afişează cu Elena Udrea şi-şi trimite fata la Bruxelles, în Parlamentul European... Sunt exemple pur aleatorii, pentru că acei ce ajung în vârf sunt oameni, cu calităţi şi defecte exacerbate de atenţia pe care o primesc din partea mass-media – din moment ce sunt persoane publice de rang înalt.
M-aş bucura să aud semeni spunând: “Eu îl susţin pe “X”, pentru că maniera sa de a gândi seamănă cu a mea şi contez că va construi un viitor cu care să mă asortez. Cu toate astea, a greşit în mod real aici, aici şi mai ştiu eu unde”... Dacă i-am trata ca pe oameni şi nu ca pe Dumnezeii construiţi de media, cred că i-am accepta cu calităţi şi defecte şi am putea încerca o comparaţie, ţinând de linia de echilibru... De multă vreme nu mai intru în conversaţii cu tentă politică, pentru că polarizarea şi înverşunarea sunt atât de mari, încât oamenii nu mai dialoghează. Se bruschează unii pe alţii, înjură... Rişti să fie etichetat şi drept prost, atât timp cât “nu înţelegi cursul istoriei...”
Bătălia asta ce seamănă cu un veritabil război porneşte de la criza ce nu dă semne să se termine. Resursele sunt tot mai puţine, de la o zi la alta şi fiecare încearcă, prin orice mijloace, să pună mâna pe ele. Noi rămânem cu ura, cu înverşunarea şi cu gândirea sărăcită... în alb- negru!
P.S. Quad Erat Demonstrandum: Azi am auzit o remarcă legată de cei ce au îndrăznit să facă opinie separată, în zona noastră de Nord cel puţin, de genul: români proşti! Ia să-mi fac eu un test pentru IQ, că zic ca aş fi pe undeva peste medie... Sau poate mă înşel?... 

Un comentariu:

anitzei spunea...

29Chiar imi place sa arunc niste vorbe pe spatiul de comentarii la acest post. Placerea are mai multi stimuli. Mai intai, pentru doua idei solide: polarizarea politica absoluta (alb-negru)este destructiva ,chiar primitiva, in Romania; apoi sugestia unei solutii de aglutinare ideologica pe baza unei doctrine, a afinitatilor de proiectare a societatii tinta. M-am mai bucurat sa gasesc o analiza pertinenta pe un blog (aparent?!) feminin, cunoscute fiindu-ne preocuparile predilecte ale Evei.In rest,parca, pe vremea mea,alb si negru nu erau culori.Mai stii? anitzei/blog