Lumea ideilor
Mulţi dintre semenii noştri ies în evidenţă cu maşini ultimul răcnet, cu vile de mileniu III sau cu conturi în bancă, neatinse încă de criză. Cum nu putem să avem cu toţii aşa ceva şi cum nici nu sunt interesată, prefer să rămân în lumea celor a căror gândire nu urmează coordonatele obişnuitului şi care, în timp, au creat idei ce se abat copios de la cotidian. Evident, am fost sprijinită în materializarea lor, dar poţi investi oricât timp şi bani, în absenţa unei idei bune, n-ai nicio şansă să creezi un eveniment de succes. Aşa că, hai să încerc să-mi aduc aminte câteva creaţii ale propriei gândiri:
- "Lecţia de generozitate" a fost un proiect în care am stabilit conexiuni între instituţiile şcolare citadine şi cele din ruralul îndepărtat; le-am propus copiilor din Botoşani să strângă haine şi jucării şi să le ducă, ei înşişi, copiilor de la ţară; proiectul a fost emoţionant, a avut un succes teribil şi mai aud şi azi că se petrec lucruri similare în judeţ;
- "Oraşul pas cu pas" a fost primul proiect câştigat de Asociaţia "Floare albastră", al cărui preşedinte sunt, fiind finanţat de Guvernul Marii Britanii. Timp de 20 de duminici, am adus grupe de câte 10 copii din sate îndepărtate în excursie la Botoşani. I-am dus la Teatrul de păpuşi, la masă la restaurant, la Muzeul de etnografie, la Palatul Copiilor, i-am plimbat cu tramvaiul... Peste ani, m-am întâlnit cu unii dintre ei prin judeţ, iar zâmbetul lor mi-a demonstrat că a meritat efortul;
- În 2003, am descoperit existenţa satului Eminescu, din comuna Gorbăneşti, iar de-atunci am imaginat numeroase acţiuni "întru Eminescu", într-un cadru cu totul şi cu totul special. Printre ele figurează "Hramul florii de salcâm", "Grădina lui Eminescu" (ce a însemnat plantarea florilor şi copacilor pomeniţi de Eminescu în lirica lui - în satul din vârful dealului) şi serata de poezie româno - italiană, organizată cu prietenii mei de la Asociaţia "Diaiutho";
- Tot pentru Eminescu am gândit "Editura Eminescu pentru toţi", pentru care am ales poezii rezonante cu lunile anului, ce au fost afişate în locuri legate de numele poetului naţional şi am imaginat o întâlnire Eminescu - Veronica Micle, care s-a petrecut pe Pietonal, cu sprijinul a doi actori ai Teatrului "Mihai Eminescu";
- În 2002 am avut ideea inventării, la Botoşani, a "Zilei Bărbatului", principalul meu colaborator în materializarea ideii fiind Cristian Costăchel. Unele colege din presa scrisă, printre care şi Mihaela Iacob, au şi scris că ideea îmi aparţine. Din păcate, după două ediţii, am abandonat-o, o firmă de bere adjudecându-şi-o şi înregistrând-o la OSIM.
- Anul trecut am materializat un proiect superb, "Pe urmele lui Eminescu pe jos", care a avut la bază ideea altcuiva. Gheorghe Şuliuc mi-a spus că visează de 10 ani să refacă, cu elevii lui de la Car - Pates, traseul pe care l-a făcut, pe jos, Eminescu când a fugit de la şcoală de la Cernăuţi acasă. Ideea fiind splendidă, am găsit partenerul ucrainean, am scris proiectul şi am avut apoi parte de două săptămâni de vacanţă impecabile, in Botoşani şi în Cernăuţi.
De dată mai recentă e Proiectul "Folclorul, liant sufletesc pentru nevăzătorii judeţului Botoşani", în care am reluat ideea din 2004 din Proiectul "Oraşul pas, cu pas", numai că în sens invers, excursiile culturale ce au avut în centrul lor "Taraful "Entuziaştii" - al Filialei Nevăzătorilor Botoşani - fiind pornite dinspre oraş spre sat. În proiect s-au implicat toţi cei de la filială; membrii tarafului au suferit, la propriu, dacă din motive obiective au mai lipsit câte-o duminică; în plus, ne-au însoţit mulţi nevăzători din Botoşani când ne-am dus la ţară, iar cei din judeţ, la care am ajuns, au fost realmente emoţionaţi de spectacolele tarafului, tot mai reuşite de la o săptămână la alta.
De ultimă oră e proiectul scris în această toamnă, cu care mi-am propus să câştig o finanţare Phare. Se numeşte "Genii fără frontiere" şi are în vedere o cercetare de tip jurnalistic, a celor din Ucraina în România şi viceversa, în localităţi care au dat naştere unui număr de cinci genii, în fiecare ţară. Vreau să încercăm să mergem la "rădăcina geniului", să aflăm de ce într-un loc anume s-a născut un om cu totul altfel decât semenii lui, cum a influenţat acest fapt comunităţile ce au venit după el, dacă s-au creat acolo nuclee de poezie, pictură sau muzică, ce mai înseamnă noţiunea de geniu pentru cei din zilele noastre şi multe altele. Finalul va fi dat de o carte cu concluziile cercetării, de filme realizate în cele 10 localităţi, work - shop-uri în care să dezbatem cele aflate şi multe altele. Vrem să scoatem la lumină latura umană a geniilor, să creăm personaje din comunităţile ce trăiesc pe pământul de factură ceva mai specială şi, foarte important, să generăm cursuri de jurnalism pe viu pentru 20 de tineri, 10 din România şi 10 din Ucraina. E un proiect ambiţios, dificil de materializat, dar cu un real potenţial de spectaculozitate. Dacă voi obţine finanţarea, intenţionez ca "Genii fără frontiere" să fie primul proiect ce mă are clar drept autor, dintr-o cât mai lungă serie.
- "Lecţia de generozitate" a fost un proiect în care am stabilit conexiuni între instituţiile şcolare citadine şi cele din ruralul îndepărtat; le-am propus copiilor din Botoşani să strângă haine şi jucării şi să le ducă, ei înşişi, copiilor de la ţară; proiectul a fost emoţionant, a avut un succes teribil şi mai aud şi azi că se petrec lucruri similare în judeţ;
- "Oraşul pas cu pas" a fost primul proiect câştigat de Asociaţia "Floare albastră", al cărui preşedinte sunt, fiind finanţat de Guvernul Marii Britanii. Timp de 20 de duminici, am adus grupe de câte 10 copii din sate îndepărtate în excursie la Botoşani. I-am dus la Teatrul de păpuşi, la masă la restaurant, la Muzeul de etnografie, la Palatul Copiilor, i-am plimbat cu tramvaiul... Peste ani, m-am întâlnit cu unii dintre ei prin judeţ, iar zâmbetul lor mi-a demonstrat că a meritat efortul;
- În 2003, am descoperit existenţa satului Eminescu, din comuna Gorbăneşti, iar de-atunci am imaginat numeroase acţiuni "întru Eminescu", într-un cadru cu totul şi cu totul special. Printre ele figurează "Hramul florii de salcâm", "Grădina lui Eminescu" (ce a însemnat plantarea florilor şi copacilor pomeniţi de Eminescu în lirica lui - în satul din vârful dealului) şi serata de poezie româno - italiană, organizată cu prietenii mei de la Asociaţia "Diaiutho";
- Tot pentru Eminescu am gândit "Editura Eminescu pentru toţi", pentru care am ales poezii rezonante cu lunile anului, ce au fost afişate în locuri legate de numele poetului naţional şi am imaginat o întâlnire Eminescu - Veronica Micle, care s-a petrecut pe Pietonal, cu sprijinul a doi actori ai Teatrului "Mihai Eminescu";
- În 2002 am avut ideea inventării, la Botoşani, a "Zilei Bărbatului", principalul meu colaborator în materializarea ideii fiind Cristian Costăchel. Unele colege din presa scrisă, printre care şi Mihaela Iacob, au şi scris că ideea îmi aparţine. Din păcate, după două ediţii, am abandonat-o, o firmă de bere adjudecându-şi-o şi înregistrând-o la OSIM.
- Anul trecut am materializat un proiect superb, "Pe urmele lui Eminescu pe jos", care a avut la bază ideea altcuiva. Gheorghe Şuliuc mi-a spus că visează de 10 ani să refacă, cu elevii lui de la Car - Pates, traseul pe care l-a făcut, pe jos, Eminescu când a fugit de la şcoală de la Cernăuţi acasă. Ideea fiind splendidă, am găsit partenerul ucrainean, am scris proiectul şi am avut apoi parte de două săptămâni de vacanţă impecabile, in Botoşani şi în Cernăuţi.
De dată mai recentă e Proiectul "Folclorul, liant sufletesc pentru nevăzătorii judeţului Botoşani", în care am reluat ideea din 2004 din Proiectul "Oraşul pas, cu pas", numai că în sens invers, excursiile culturale ce au avut în centrul lor "Taraful "Entuziaştii" - al Filialei Nevăzătorilor Botoşani - fiind pornite dinspre oraş spre sat. În proiect s-au implicat toţi cei de la filială; membrii tarafului au suferit, la propriu, dacă din motive obiective au mai lipsit câte-o duminică; în plus, ne-au însoţit mulţi nevăzători din Botoşani când ne-am dus la ţară, iar cei din judeţ, la care am ajuns, au fost realmente emoţionaţi de spectacolele tarafului, tot mai reuşite de la o săptămână la alta.
De ultimă oră e proiectul scris în această toamnă, cu care mi-am propus să câştig o finanţare Phare. Se numeşte "Genii fără frontiere" şi are în vedere o cercetare de tip jurnalistic, a celor din Ucraina în România şi viceversa, în localităţi care au dat naştere unui număr de cinci genii, în fiecare ţară. Vreau să încercăm să mergem la "rădăcina geniului", să aflăm de ce într-un loc anume s-a născut un om cu totul altfel decât semenii lui, cum a influenţat acest fapt comunităţile ce au venit după el, dacă s-au creat acolo nuclee de poezie, pictură sau muzică, ce mai înseamnă noţiunea de geniu pentru cei din zilele noastre şi multe altele. Finalul va fi dat de o carte cu concluziile cercetării, de filme realizate în cele 10 localităţi, work - shop-uri în care să dezbatem cele aflate şi multe altele. Vrem să scoatem la lumină latura umană a geniilor, să creăm personaje din comunităţile ce trăiesc pe pământul de factură ceva mai specială şi, foarte important, să generăm cursuri de jurnalism pe viu pentru 20 de tineri, 10 din România şi 10 din Ucraina. E un proiect ambiţios, dificil de materializat, dar cu un real potenţial de spectaculozitate. Dacă voi obţine finanţarea, intenţionez ca "Genii fără frontiere" să fie primul proiect ce mă are clar drept autor, dintr-o cât mai lungă serie.
Comentarii