marți, 30 septembrie 2008

Parveniţii zilelor noastre

Vă mai aduceţi aminte un film deconectant, în care jucau Melanie Griffith, Sigourney Weaver şi Harrison Ford? Se numea "O femeie face carieră" şi era vorba de o secretară care are o idee de geniu, mulţumită căreia urcă trepte profesionale una după alta şi, în final, îşi mai şi lasă şefa fără iubit. Ei bine, astea se întâmplă numai în filme... Pentru că citesc astăzi o ştire pe un site local, despre o localnică ajunsă nici mai mult nici mai puţin decât ataşat pe probleme sociale la Ambasada României din Madrid. E vorba de un personaj de o calitate, să-i zicem incertă, despre care ar avea multe de spus cei ce au avut ghinionul să lucreze împreună sau, mai rău, să-i fie subordonaţi. Într-un post cu răspundere, pentru că nu e uşor să desluşeşti problemele ce apar într-o ţară unde lucrează atâţia români, a fost trimisă o doamnă care zâmbeşte languros şi care nu a făcut carieră, în nici un caz, precum Melanie Griffith. Şi atunci te mai întrebi de ce imaginea României e aşa cum e în lume... Dar, de fapt, nu am avut nu demult şi un scandal cu ambasadoarea noastră în Mexic, ce încurca amanţii şi mailurile lor de amor? La ce să te mai miri sau să te întrebi când vom intra şi noi în rând cu lumea... Probabil că niciodată...

luni, 29 septembrie 2008

De la Ministerul Mediului, via messenger

Stiti unde se arunca uleiul din tigaie dupa o friptura sau o portie mare de cartofi prajiti, facute acasa?... in chiuveta, nu-i asa? Aceasta e una dintre cele mai mari greseli pe care le putem face. De ce o facem? Pur si simplu pentru ca nu e nimeni care sa ne explice cum se face corect. Cel mai bine ar fi sa asteptam sa se raceasca si sa il punem in sticle de plastic, sau de sticla, sa punem dopuri la sticle si sa le aruncam la gunoi. Fiindca, UN LITRU DE ULEI FACE APROXIMATIV UN MILION DE LITRI DE APA NON POTABILA, CANTITATE SUFICIENTA PENTRU O PERSOANA TIMP DE 14 ANI. Daca tu alegi sa trimiti acest email prietenilor tai, poate ca acea criza de apa potabila nu va mai veni peste noi asa repede cum se estimeaza.

sâmbătă, 27 septembrie 2008

Message from a friend

În urma unor săpături arheologice, francezii au descoperit la 1000 metri un cablu din cupru.
Ziarele anunţă: acum o mie de ani, Franţa avea deja instalaţii telefonice.
În urma unor săpături arheologice, nemţii au descoperit la 2000 metri un cablu din fibră optică.
Ziarele anunţă: acum două mii de ani, Germania avea deja televiziune în culori, deoarece transmisia imaginii se făcea prin fibră optică.
În urma unor săpături arheologice, românii nu descoperă nimic la 1000 metri. Nici la 2000 metri, nici la 3000 metri şi nici la 5000 metri profunzime. Se opresc, deoarece tehnologia actuală nu permite săpături mai adânci.
Ziarele anunţă: acum cinci mii de ani România era foarte dezvoltată, deoarece poseda deja tehnologia de transmitere fără fir "WI-FI".

miercuri, 24 septembrie 2008

Cernăuţi, by day and by night

Avem un talent deosebit de a căuta şi de a visa mereu la ceea ce ne e inaccesibil. Hawaii reprezintă, pentru mulţi români, un paradis în care ştiu sigur că nu vor păşi niciodată. Pot, în schimb, să meargă pe Insula Thasos, unde am ajuns astă vară, care e tot un paradis pe pământ - numai că pentru toate buzunarele. Roma, Viena sau Paris sunt de asemeni destinaţii scumpe, pe care nu şi le permit trăitorii de rând de pe aceste meleaguri. Şi totuşi, nu ştiu cât de bine le-ar fi dacă ar ajunge acolo. Depinde cine îţi este alături, cum e vremea, dacă nu te chinuie vreo măsea... Un exemplu mai mult decât concludent e faimosul meu sejur în Emiratele Arabe, unde am trăit 10 zile într-un lux ostentativ şi unde m-am simţit stingheră de-a binelea... Ziua de ieri, în schimb, petrecută la Cernăuţi, a fost una perfectă. Le mulţumesc pentru asta lui Anatolii, Nicolettei, Liliei, şi celor trei Natalii... Venită pentru a pune la punct detaliile celei de-a doua etape a Proiectului "Pe urmele lui Eminescu, pe jos", am avut cazare la internatul Universităţii, mulţumită Nicolettei Holovach. Având astfel, pentru prima dată, o zi întreagă la dispoziţie, am putut să văd oraşul "by day and by night". Absolut superb! Ziua plin de viaţă, cu sute de lucrători care îi aranjau look-ul pentru sărbătorirea celor şase secole de viaţă, din octombrie. Iar la lăsarea întunericului parcă am păşit în altă lume... Colaboratorii mei ucraineni, după ce am "devorat" o pizza gigantică, mi-au propus să ne plimbăm prin Cernăuţi... Şi am pornit, cu toţii, printr-un oraş prin care puţini mai făceau acelaşi lucru... Multă linişte, oameni civilizaţi şi spoturi luminoase dispuse inteligent, pentru a pune în valoare statuile din firidele clădirilor şi superbele detalii arhitectonice. Într-o piaţă, pe un perete de zeci de metri pătraţi, se odihnea actul de atestare documentară al localităţii, în vecinătate fiind o imagine a Cernăuţiului "din Cosmos", după cum mi-au spus, mândri, prietenii mei. Am păşit pe "stelele" luminoase din trotuar, în care erau trecute numele celor ce au meritat recunoştinţa semenilor lor, am văzut clădirea în care a învăţat Eminescu, am aflat ce gust are berea cu gust de cireşe, m-am plimbat cu autobuzul miniatural care părea de epocă... Totul împreună cu oameni care m-au primit cu o reală căldură pe care, din păcate, nu o remarc prea des în propriul meu oraş... Ce să mai spun de borşul de sfeclă, făcut de Natalia şi de Lilia la cămin?... Era aşa de bun că am mâncat două porţii şi m-aş bucura dacă mi-ar ieşi şi mie la fel acasă... Sunt clipe unice în viaţă, pe care chiar merită să le ţii minte. "Cernăuţi, by day and by night", o zi cât o viaţă de om...

luni, 22 septembrie 2008

Without phone!

Marţi şi miercuri, telefonul meu va fi nefuncţional. Nu intraţi în panică, exist şi de miercuri după - amiază voi putea fi apelată din nou.

Amazing!

Am ajuns astăzi într-un restaurant al cărui aspect m-a uluit. Fiind în căutarea unei locaţii în care să servească masa nevăzătorii ce vor veni în decembrie la festivalul folcloric dedicat lor, cei de la "Rapsodia" ne-a orientat, pe mine şi pe preşedintele filialei, Tudorel Tupiluş, la "Restaurant Antik". E chiar în debutul Pietonalului Unirii, înainte de Cinema, la etaj, unde era "Beauty Center" si sala de fitness a hotelului în vremuri nu prea îndepărtate. E un spaţiu în care, după cum sugerează şi numele, mesele sunt într-un decor aidoma celui dintr-un magazin de antichitaţi, multe dintre obiecte fiind aduse din străinătate. Voi reveni şi voi face şi fotografii pe care le voi posta pe blog, pentru că sunt imagini care merită, întradevăr, să fie văzute. Pot spune că avem şi noi, acum, o locaţie în care îi poţi invita pe cei de pe alte meleaguri, oricât de sofisticate le-ar fi pretenţiile.

Mulţumesc Elenei Agachi...

... pentru nominalizarea lui "Wet butterfly", pe blogul elenaagachi.wordpress.com, la secţiunea "articole vechi de pe bloguri prietene care merită relecturate". E un text care mi-e drag şi mie şi pe care l-am scris într-o zi în care mă identificam perfect cu fluturele cu aripi grele de atâta ploaie...

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Ne-a trecut un păcat!

În momentul în care s-a purces la drum cu organizarea de şantier în Centrul vechi, a fost vorba să se mute şi Filiala Nevăzătorilor în altă locaţie, până se termină lucrările. Una dintre cele mai tentante oferte era să ne mutăm în două încăperi la DGASPC Botoşani. Uitându-mi astăzi la televizor la incediul care a făcut ravagii prin birourile respectivei direcţii, m-am gândit ce ne-ar fi aşteptat dacă ne-am fi mutat...

Mother goose...

Asta aş fi eu... M-am grăbit când am pornit maşina şi în loc de o spălare rapidă, care ar fi durat 30 de minute, hodorodogeşte de 2 ore şi jumătate într-un program nefolosit anterior şi mai am foarte puţin şi o arunc pe geam... Dar asta e o problemă mai mult decât măruntă într-o lume în care bursele sunt "în corzi", măreţul accelerator de particole din "experimentul secolului" s-a oprit pentru două luni (asta după ce a bifat şi o pană de curent), PSD-iştii postează filmuleţe porno pe Net (în care pare să fie candidata lor la ministeria învăţământului), cei mai tari lideri ai PNL-ului local se iau de gât (după o lungă perioadă de profundă fraternitate), afară nu mai stă ploaia, eu am o mie şi o sută de lucruri de făcut, iar maşina aia de pe hol nu dă nici un semn că ar avea de gând să se oprească, precum acceleratorul de particole! Toamnă în toată legea, ce să mai zic!

miercuri, 17 septembrie 2008

Pe unde mai eşti?

Azi m-am întâlnit cu două cunoştinţe, una din trecutul îndepărtat şi alta din cel mai recent. Ambele m-au întrebat, cu candoare: "Pe unde mai eşti?". Din câte ştiu eu, cel puţin, semnez câte 3 - 4 pagini de ziar pe săptămână în "Monitorul", am apărut în ultima vreme într-o ştire televizată şi în două emisiuni, din care una a fost difuzată de mai multe ori, gestionez vreo 3 bloguri, mai realizez câte ceva, din când în când chiar important, la Filiala Nevăzătorilor Botoşani, unde sunt referent cultural, deci sunt cât se poate de vizibilă. Şi totuşi pentru unii se pare că nu. Ce să mai încerc? Să mă plimb în costum de baie prin oraş? Să zicem că aş încerca şi asta, dar s-a cam lăsat frigul...

Rain at Botosani 3

Rain at Botosani 2

Rain at Botosani 1

marți, 16 septembrie 2008

Mesajul zilei de azi este:

"Viaţa e scurtă, încalcă regulile, iartă repede, sărută încet, iubeşte cu adevărat, râde necontrolat, şi nu regreta nimic care te-a făcut să zâmbeşti. Trimite mesajul la toată lumea care ţi-e dragă şi nu vrei să îi pierzi în 2008, chiar şi mie... Dacă primeşti 3 inapoi, eşti un bun prieten".
P.S. Decât să trimit mesajul pe care l-am primit în dimineaţa asta, mai bine îl postez pe blog, să-l preia cine crede că i s-ar putea potrivi...

luni, 15 septembrie 2008

O noua emisiune la Tele M

În această seară, la ora 20,00, sunt invitata Oanei Filip la o emisiune în direct la Tele M. Încerc să nu mă gândesc la asta, pentru că emoţia s-ar putea să mă determine să nu mă duc. Aşa că mai bine mai scriu o ştire pentru pagina de învăţământ...

vineri, 12 septembrie 2008

Moraru N. Maria

Aşa s-ar spune că mă cheamă, dacă mă uit pe un plic pe care tocmai l-am scos din cutia poştală. Ca să nu mai vorbesc de faptul că stau şi pe Calea Naţională nr. 49, la ap. 32... Cred că l-a durut undeva pe cel ce a împărţit plicurile cu "Luna Sănătăţii", de la Autoritatea de Sănătate Publică Botoşani, unde ajung ele, de fapt. M-aş duce şi eu să-mi testez glicemia gratis, dacă tot mă invită, dar dacă mă acuză cineva de substituire de persoană? Am eu vreo două nume, dar Maria nu figurează printre ele...

Un om liber!

Astăzi am terminat de achitat împrumutul luat anul trecut de la bancă, pentru a-mi regândi apartamentul (jumătate spaţiu de locuit, jumătate birou). Practic, trebuia ca "lichidarea" să aibă loc în decembrie, dar am vrut să scap de presiunea psihică ce m-a terorizat (tot timpul m-am gândit că nu voi câştiga suficienţi bani pentru a-mi achita rata ce era mai mare ca salariul a destui botoşăneni). În momentul de faţă am buzunarele goale, dar mă simt, în sfârşit, om liber. Care poate inclusiv să-şi regândească maniera în care îi curge existenţa, nu doar "look"-ul apartamentului, cum am făcut anul trecut.