duminică, 30 octombrie 2011

Moderator în "Biblioteca vie"

Eveniment superb, de a cărui organizare m-am ocupat toamna trecută şi care ar fi trecut neobservat dacă nu ar fi realizat Gina Poenaru un reportaj pentru Radio România Actualităţi şi nu aş fi scris eu un articol publicat de Ion Istrate in Revista Luceafărul. Am găsit poza în care apar şi eu în seara asta, pe Picasa Web... Bănuiesc că a fost făcută şi postată de colaboratorii de la bibliotecă...
Şi alte imagini, descoperite azi...

vineri, 28 octombrie 2011

Premiile celei de-a XXXII-a ediţii a Festivalului „Satule, mândră grădină” de la Bucecea


Evenimentul organizat de Centrul de Creaţie Botoşani şi de Primăria Bucecea a atras numeroşi artişti, de toate vârstele, mulţi de certă valoare. Concursul – maraton, care s-a terminat după miezul nopţii, a fost urmat de deliberări ale juriului, încheiate la patru dimineaţa. Locul ocupat de cei mai talentaţi solişti pe podium a fost ţinut secret ore bune, artiştii aflând abia în debutul Galei Laureaţilor ce premiu au luat. Ion Ilie, directorul Centrului de Creaţie Botoşani şi Andron Ţâmpău, primarul oraşului Bucecea, au acordat diplome şi trofee artiştilor ce s-au remarcat în festivalul – concurs, pe categorii de vârstă:
6 – 10 ani – Denisa Apetrei (Dorohoi), solist vocal şi Daniel Onofrei (Botoşani), solist instrumentist;
11 – 14 ani – Elena Predica (Coţuşca) şi Dumitreasa Chircu (Republica Moldova) – solişti vocali şi Vlad Ungureanu (Botoşani), solist intrumentist;
15 – 18 ani – Simona Mazăre (Draxini), Cornelia Constantin (Todireni) şi Mihaela Spătariu (Republica Moldova) – solişti vocali şi Carben Raba (Suceava), solist instrumentist;
Iustina Irimia
19 – 35 ani – Bianca Sandu (Republica Moldova) şi Iustina Irimia (Flămânzi), Larisa Onciu din Drăguşeni fiind recompensată cu Premiul special al juriului (toate au concurat la secţiunea solişti vocali);
Larisa Onciu
Rapsozi peste 35 ani – Neculai Amarandei (Bucecea) şi Constantin Surugiu (Botoşani), cel de-al doilea fiind recompensat cu Premiul special al juriului. Amândoi sunt solişti instrumentişti. 
Constantin Surugiu
Trofeul festivalului a fost cucerit de Marius Daniel Anton, în vârstă de 13 ani, din Botoşani, tânărul artist cântând la opt instrumente. 
Marius Daniel Anton
 Acompaniamentul – maraton al soliştilor a fost asigurat de Orchestra „Rapsozii Botoşanilor”. Juriul a fost unul de prestigiu. Alături de specialişti ai zonei, precum Ioan Cobâlă, Ion Ilie, Marcel Dupu sau Trifan Bălăucă, a punctat prestaţia artiştilor şi reputatul compozitor Constantin Arvinte.    

Larisa Onciu, o extrem de talentată solistă nevăzătoare, primind Premiul special al juriului la ediţia a XXXII-a a Festivalului "Satule, mândră grădină" de la Bucecea


"Rapsozii Botoşanilor", în festival la Bucecea, într-un spectacol maraton



marți, 25 octombrie 2011

Doi violonişti, în avanpremiera Festivalului "Satule, mândră grădină" de la Bucecea

Un mic duet, pentru ca maestrul Costică Lupu să poată scrie partitura pentru piesele ce vor fi interpretate de Costică Surugiu, mâine, în festival... Cu acompaniamentul "Rapsozilor Botoşanilor". Celelalte două soliste cu care voi merge mâine sunt Larisa Onciu şi Steluţa Surugiu. Baftă interpreţilor, ce sunt membri ai Filialei Nevăzătorilor Botoşani

luni, 24 octombrie 2011

Primăria Botoşani, la lumina întunericului...


UPC şi Horia Brenciu, ce faceţi cu Internetul?

Tocmai a trecut vreo jumătate de oră de când nu am nici Internet şi nici ton la telefon, iar istoria se cam repetă în ultima vreme. Ce faceţi, domnilor, suferiţi de "sindromul Realitatea TV"? Nu de alta, dar afară e frumos de-a binelea, nu se poate da vina pe vremea proastă...
P.S. Astăzi, 25 octombrie, nu am avut Internet şi ton la telefon mai bine de o oră. Mâine mă duc şi cer reducere la abonament!!! 

duminică, 23 octombrie 2011

Cat Paradise




În grădina unchilor mei, de la Fălticeni... Mai vin şi de la blocurile învecinate...

vineri, 14 octombrie 2011

Campania electorală ţine patru ani!


E un adevăr pe care l-am înţeles în perioada în care am lucrat în zodia politicii (reuşind marea performanţă de a nu fi înregimentată). Dacă vrei ca oamenii să te bage în seamă în mod real, nu pentru un rachiu şi o pungă de făină, faci ceva pentru ei de-a lungul mandatului, nu în cele 30 de zile de campanie electorală, când inflaţia de promisiuni o bate de departe pe cea din ograda BNR.
Ce nu reuşesc să înţeleg, în schimb, de ce un adevăr atât de evident nu e şi la îndemâna politicienilor actuali. Prind viaţă, de când lucrez la Filiala nevăzătorilor, evenimente ades de anvergură. La care oficialii locului, invitaţi cu toată deferenţa, nu catadicsesc să vină! Pentru azi, când Sala „Eminescu” de la Hotelul „Rapsodia” era arhiplină, lansasem anterior invitaţii la Prefectură, Primărie şi Consiliul Judeţean. Am conversat şi telefonic cu consilieri ai prefectului şi ai primarului, care m-au asigurat că vom avea alături un subprefect şi un viceprimar. Am scrutat eu, într-o părere, zările în aşteptarea celor anunţaţi, dar cu scrutatul am rămas! În special pe cei de la Primărie nu-i înţeleg, pentru că sunt unii care chiar au făcut ceva pentru nevăzători. Avem un sediu cu ştaif în Centrul Vechi, suntem la a treia finanţare pentru proiecte depuse la ei, dar nu vin să-i salute pe cei pe care i-au sprijinit. Iar asta se ţine minte. Degeaba potenţiala înghesuială în ajun de alegeri, când vin toţi…
Ne-a onorat cu prezenţa, în schimb, un director ce-a susţinut şi-un speach de la tribună. Printre altele, ne-a spus, ritos, că aşa cum ne ocupăm de adulţii nevăzători, să ne ocupăm şi de copiii cu probleme, pentru că numărul lor s-a dublat în ultimii ani. Nu ştiu ce mi-a venit să-i spun, când a revenit la locul său, că ne ocupăm de copii, că sunt în evidenţele noastre, că sunt prinşi în felurite activităţi socio – culturale. Mi-a răspuns, stropşit, „ştiu, dar trebuie să vă ocupaţi mai mult”. De fapt, dacă mă întorc la discursul de la tribună, habar n-avea, numai că multe dintre personajele astea „cu foncţie” nu admit să fie contrazise atunci când coboară printre pământeni. Le ştiu ei mai bine pe toate şi o şi spun, cu un limbaj de lemn rămas de pe vremea împuşcatului. Uite de-aceea nu am fost eu niciodată membru de partid şi nici n-o să devin!      

joi, 13 octombrie 2011

Costăchel, "back in business". Adică, din nou la "Tavernă", la Tele M. Baftă, Cristi!!!

Fotografii ce e posibil să devină "de colecţie". Făcute aseară, la City Gallery, la lansarea cărţilor poetului orădean Gheorghe Vidican! În momentul în care actriţa Petronela Chiribuţă s-a blocat la lecturarea unui cuvânt cu "Bip", a intervenit Costăchel şi a continuat lectura. Premonitoriu moment...

O floare stranie, la City Gallery Botoşani


miercuri, 12 octombrie 2011

A new experience

Trăim timpuri în care dacă nu ai capacitatea de a te adapta, în permanenţă, ieşi pe tuşă fără să-ţi dai seama când. Cred că am mai bine de 10 ani (de prin 2000), de când mă confrunt cu fel şi fel de provocări în plan profesional. Cărora reuşesc, de cele mai multe ori, să le fac faţă. Una din cele mai recente a fost audiobook-ul pe care l-am avut de realizat la Filiala nevăzătorilor, la 50 de ani de viaţă (a filialei!!). Evident, n-am avut la dispoziţie o tehnică potrivită pentru a realiza performanţă. S-a vorbit de cumpărarea unui reportofon şi s-a renunţat la idee, apoi am făcut tot felul de improvizaţii cu laptopul filialei. Până la urmă, specialistul nostru în IT, Cezar Vieru, a ajuns la concluzia că placa de sunet nu e în parametri normali.
Cu toate acestea, târîş - grăpiş, tot experimentând, am reuşit să fac opt interviuri, care se adaugă celor deja realizate de Constantin Surugiu. Trei dintre interviurile mele au fost înregistrate, unul după altul, în dimineaţa asta! Nici când lucram la radio, pe vremuri, n-aş fi reuşit o asemenea performanţă... La partea tehnică, m-a ajutat foarte mult Cezar Vieru, care a reglat sonorul înregistrărilor şi le-a completat cu un elegant appendice muzical.
Ideea în care am perseverat a fost cea a unor conversaţii fireşti, fără nicio direcţie prestabilită, pentru a încerca să alung emoţiile interlocutorilor. Şi cred că am reuşit. Fără să-mi fie tocmai uşor, pentru că am discutat cu oameni a căror experienţe de viaţă au avut destul de multe similitudini, iar fiecare interviu trebuia, firesc, să fie altceva decât precedentul. Una e să discuţi cu un medic, cu un fotbalist şi cu un numismat şi alta să ai conversaţii cu oameni care au trăit în acelaşi mediu, aproape o viaţă.
Cred că nu m-am abătut de la normalitatea şi firescul pe care le promovez şi în viaţă şi în jurnalistică şi tocmai de aceea contez că vor fi interviuri ce vor trezi interesul. Pentru mine, toate sunt la fel de importante şi vor fi translate în format text şi în cartea ca trebuie să fie gata până pe 3 decembrie. Cu alte cuvinte, altă provocare!!!

joi, 6 octombrie 2011

Oraşul anapoda

Coşurile astea pline îmi dau, nu ştiu de ce, un perpetuu sentiment de "Deja Vu"...
Benzina e scumpă, remuneraţia după buget mică, aşa că o motocicletă poate fi rezolvarea...
E şi asta o afacere... Florile astea le vând şi azi şi mâine şi peste o săptămână...
Cred ca e evident pentru toată lumea de ce am devenit vegetarian. Unde mai găseşti, în toată lumea asta anapoda, un os bun de ros, când e bătaie aşa de mare pe ele...