miercuri, 31 decembrie 2008

La Multi Ani!

Ramas bun 2008, un an de care sunt, trebuie sa recunosc, multumita si Bun Venit 2009, an care Dumnezeu stie ce ne aduce... Important e sa fim pregatiti si pentru bune si pentru rele si sa trecem, senini, cumpana dintre ani. La Multi Ani tuturor!

vineri, 26 decembrie 2008

La Gura Humorului ninge de doua zile

Din copilarie nu am mai avut sarbatori ca scum. Afara zapada e de jumatate de metru, ninge in continuare si nu e prea frig. In casa e cald si bine, bradul e ca de revista, am inceput sa recuperez din oboseala ultimelor luni, asa ca totul e "ca la carte". Context in care pot transmite, degajat,"La Multi Ani" tuturor celor ce mi-au transmis, la randul lor, urari si chiar si celor ce nu s-au obosit s-o faca...

miercuri, 24 decembrie 2008

Punţi între oameni, care anulează distanţele...

Micile mele roluri de "Moş Nicolae" şi "Moş Crăciun" pentru cei şapte copii ai familiei Neacşu din Tulbureni au pornit de la un mail primit din partea unei botoşănence ce lucrează de cinci ani din Italia, mai mulţi români şi italieni luând în grijă, de ceva vreme, familia amintită. Detalii pe www.romaniaitaliacommunity.eu, unde puteţi căuta "Neacsu Botosani","Progetto Botosani","pareri ,sugerrimenti-familia Neacsu di Botosani"). Ideea e că nu trebuie să ne gândim, de Sărbători, doar la propriile persoane, fiindcă mai sunt mulţi alţii pentru care spiritul Crăciunului e o necunoscută şi pentru care putem face ceva...

În Ajun de Crăciun, a nins la Botoşani. Şi e un frig...

duminică, 21 decembrie 2008

A pleasant afternoon

In traducere liberă, pot spune că am avut parte de o după - amiază frumoasă, cea mai importantă caracteristică fiind naturaleţea. Cei ce au jucat căiuţii de la "Cartonajul" erau demni de ecranul televizorului, dat fiind patosul şi ritmul cu care dansau şi diferenţa de "altitudine" dintre ei - de vreo 40 de centimetri. Taraful filialei nevăzătorilor şi membrii lui s-au întrecut pe sine, de parcă erau pe scena festivalului recent încheiat, iar tinerii din Coşula mi-au amintit de obiceiurile de altădată, ursarul fiind o veritabilă mascotă (era atât de simpatic că i-am dat şi o sută de mii, pe "vechi"). Nevăzătorii au dansat, împreună cu coşulenii, dar şi între ei, mâncarea era paşnică, aproape dietetică, nu a năvălit nimeni peste noi, deşi uşa de la "Mioriţa" era deschisă... Totul a curs ca într-o lume ideală, din care m-am desprins, precum Cenuşăreasa, doar pentru că afară era întuneric şi ţin mult la aparatul meu de fotografiat... Once again, a very pleasant afternoon...

Ursar din Coşula, fotografiat din toate unghiurile la petrecerea de astăzi de la Mioriţa


sâmbătă, 20 decembrie 2008

Sărbători fericite, pe care să le petreceţi într-o zonă precum cea din imagine...

O urare de Nou An care mi-a fost dragă, aşa că o retransmit, la rândul meu, celor ce-mi accesează blogul

Au inceput deja să "curgă" felicitările de Sărbători, pe mail. Până una alta prietenii nu se prea înghesuie, de aceea public pe blog o urare realmente frumoasă primită de la o firmă, "AB Consult", care habar n-am de unde are adresa mea. Dar asta contează mai puţin, citiţi textul, pentru că merită!

"Va dorim ca in anul ce se intrezareste sa aveti timp pentru a va bucura de frumusetea vietii, sa aveti timp pentru clipe de bucurie alaturi de familie si intalniri vesele alaturi de prieteni, sa va bucurati ca aveti aproape prieteni si oameni care va iubesc, sa fiti binecuvantati cu toate splendorile daruite de Domnul sufletului, mintii si trupului in fiecare zi!
Cineva a spus candva:
"Ce pleaca se si intoarce."
Noi va intoarcem multumiri sincere si va dorim sa aveti parte de sanatate si fericire !
Sarbatori Fericite !

Efectul de bumerang al vietii
Cineva a spus candva:
"Ce pleaca se si intoarce."
Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.
A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.
"Vreau sa te platesc", a spus nobilul. "Ai salvat viata fiului meu".
"Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut," i-a raspuns fermierul refuzand oferta.
In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
"Acesta este fiul tau ?" l-a intrebat nobilul.
"Da", a raspuns mandru fermierul.
"Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti."
Si asta a facut.
Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary's Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.
Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina.
Numele nobilului? Lord Randolph Churchill.
Numele fiului sau? Sir Winston Churchill.
Morala: Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cum nu ai suferit niciodata. Danseaza ca si cum nu te-ar vedea nimeni. Canta ca si cum nu te-ar asculta nimeni. Traieste ca si cum Raiul ar fi pe Pamant.
Si mai ales, sa nu uiti sa te bucuri de viata!!!"

De Moş Crăciun, mi-am cumpărat canapea nouă. Pisica şi tabloul sunt ceva mai "vechi"...

joi, 18 decembrie 2008

Oameni care te fac să vezi viaţa altfel

Am făcut sumedenie de lucruri anul acesta, aşa că mai că îmi vine să spun că a fost cel mai plin din existenţa mea. Printre altele, am făcut un serviciu mărunt unor semeni care mi-au propus o colaborare, fără să aştept nimic în schimb. Iar în seara asta am primit, de la peste 1500 de kilometri depărtare şi de la români care nici nu ştiu cum arată, un dar de Moş Crăciun care m-a făcut să uit, de-a binelea, micile mizerii care mi-au marcat ultimele zile. Sunt dulciuri, cafea, şmacsuri, un Moş Crăciun de pus în brad... Atenţii care m-au surprins în mod extrem de plăcut şi care mă determină să duc mai departe tot ce întreprind. Pentru unii contează, alţii mă înjură, dar cert e că puţini mă ignoră, aşa că merită să perseverez! Încă o dată, mulţumesc doamnă Angela!

luni, 15 decembrie 2008

Oare de ce nu candidează?

Absolut întâmplător, am dat în seara asta pe TVR1 şi l-am ascultat pe Cristian Tudor Popescu. Îmbrăcat ca un oarecare, cu o barbă de un cot, dar spunând lucruri de o asemenea substanţă, încât m-a dus gândul la faptul că doar un astfel de om aş vota la viitoare alegeri. Oare de ce nu candidează? Chiar, oare de ce?

Surprize, surprize, în variantă dâmboviţeană

Studiind trafic.ro, am avut sentimentul că un cunoscut şi-a dorit să afle ce comentez după lovitura de teatru de pe scena politică românească, aşa că "mă execut". Noua retragere a lui Stolojan, fără lacrimi de această dată, e o mutare proastă. În stilul lui fascist, aveam speranţa că va reuşi să ne treacă dincolo de hăul economic ce ne aşteaptă în 2009. Se pare că sforile ce se trag în politica românească, cel mai des de doi bani, l-au determinat să revină la linia de start, de unde nu cred ca va mai pleca vreodată. Mă tem că vom vedea, atunci când va fi gata, un cabinet de miniştri de-o să ne luăm cu mâinile de cap, nici emigrarea, la care mă tot gândeam periodic, nemaifiind o soluţie viabilă. Dar asta e, vin Sărbătorile, mai bine mă gândesc cum termin tot ce am de făcut până plec acasă, la Gura Humorului...

miercuri, 10 decembrie 2008

Arta negocierii versus razboiul orgoliilor

Lucrurile nu sunt încă pe deplin tranşate în politica românească, la vârf, dar ele sunt orientate pe un anumit făgaş. Adică PDL + PSD + PC la guvernare. Că va mai fi şi UDMR şi în ce formulă, cine ia felia mai mare de caşcaval la ministere, asta rămâne de văzut şi poate nici nu mai contează aşa de mult. Ce e important e că avem un premier cu priceperi într-ale economiei şi finanţelor, vital într-o astfel de perioadă şi o largă majoritate parlamentară, ce ar putea gestiona o perioadă de criză. Care a fost cheia ecuaţiei, ce a fost astfel rezolvată? Orgoliul nemăsurat al lui Tăriceanu, ce a vrut totul sau nimic, adică accederea la guvernare, dar şi perpetuarea sa la vârf, versus orgoliul ceva mai intrat la apă al lui Geoană, ce a înţeles, spre deosebire de preopinentul său, că patru ani pe tuşă ar semăna cu o veritabilă exterminare politică. Probabil şi negociatori mai buni la PSD, care l-au făcut pe liderul social - democrat să înţeleagă că nu e el "cheia şi lăcata" şi că există şi alte posturi interesante, nu doar cel de premier... Şi sunt, evident, că nici o şefie a Senatului nu e de colea... Dar eu la altceva mă gândesc, acum. Cu câtă osârdie îşi înjură, bănuiesc, liberalii şeful, prin cotloanele propriilor case, pentru că trebuie să se retragă în block - starturi, pentru cine ştie câtă vreme. În luminile reflectoarelor, unii sunt gata să plece cu capul sus, alţii îşi scriu ode asezonate cu fotografii de lux şi se mai şi laudă singuri pe site-urile de ştiri, doar - doar şi-or păstra postul călduţ... Şi bănuiesc că sunt personaje ce vor reuşi "săritura" dintr-o barcă în alta, pentru că de, oameni suntem cu toţii, iar când vreo divă îşi dă ochii peste cap, recunoaştem că om mai capabil nu există... Mă rog, sunt multe zvârcoliri acum, şi-s destui cei cărora n-o să le tihnească Sărbătorile. Şi mulţi îi "mulţumesc", cu siguranţă, încă actualului premier...

marți, 9 decembrie 2008

Daruri de Moş Nicolae de la românii din Italia

În primăvara acestui an, un grup de români ce lucrează în Italia şi de italieni au aflat din mass –media că o familie din Tulbureni, ce are şapte copii, se confruntă cu numeroase dificultăţi. Impresionaţi de soarta familiei Neacşu, au început să adune bani, pentru alimente, în primă fază. Ulterior, le-au cumpărat purcei şi iepuri, dar şi carton de acoperit casa. Fiindcă doi dintre micuţi aveau strabism, în luna noiembrie i-au dus la Iaşi pentru a fi operaţi, în momentul de faţă doar băieţelul fiind posibil, după 6 luni, să mai aibă nevoie de o nouă operaţie, surioara lui fiind bine sănătoasă. Toţi cei nouă membri ai familiei Neacşu au drept venituri doar alocaţia copiilor şi ce mai câştigă părinţii, muncind cu ziua. Au avut şi ajutorul social, dar au fost scoşi din evidenţe, deşi nici casa în care stau nu e a lor, ci a unei bunici. Cu toate acestea, nu se plâng, mama ocupându-se de mezini, ce nu merg la grădiniţă. Fiindcă nu ajung acasă în această perioadă, românii din Italia mi-au propus să le fiu mesager în Ajun de Sfântul Nicolae, când le-au trimis celor şapte copiii sumedenie de dulciuri şi fructe. Grupul ce i-a luat în grijă se va preocupa, pe mai departe, de soarta micuţilor, dar s-ar bucura dacă li s-ar alătura şi conaţionalii lor rămaşi în România.